Page 8 - 1913-19

atât de curate! Sus, în vârfurile marilor arbori, soarele uşoară iarna, dar toţi soldaţii o purtau; „mâncărica
ridicat, aruncâ pe foi, primele săgeţi scânteietoare. La ca de obiceiu, producea uneori greaţă, dar ceilalţi
douăzeci de paşi, înaintea drumeţului, doi iepuri veseli, mâncau ca şi el. In sală, într’un pat foarte aproape c
cu coada ridicată, trecură drumul în câteva sărituri şi al lui, se culcă un viconte care se angajase după
dispărură în desiş. Paserile cântau cu patimă. serie de ştrengării. Se tutuiâ, între camerazi. Aci — ci
* teva surprize — un om valoră un om, şi pentru a i
* *
ridică deasupra nivelului, pentru a eşi din rang, o sil
Vagabondul se gândea la trecutul lui oribil. gură virtute ajungeâ: supunerea. El o practică, făi
Copil al opiciului, crescut de o îngrijitoare slabă, sforţare. Mai inteligent, mai puţin fără ştiinţă deci
la ţară, nu-şî aminteâ aproape de loc de prima lui co­ cea mai mare parte din mocofani cu pantaloni roşi, ci
pilărie, de tremurăturile lui de spaimă în faţa bătrânei ştigă la sfârşitul primului an de serviciu galoanele d
femei, cu mâna totdeauna ridicată pentru o înfruntare. caporal; la sfârşitul celui de-al doilea sardeaua de sei
Cu toate acestea crescuse chiar când băieţaş robust, gent. Acuma, soldaţii de linie puneau cei dintâi mân
adună, strângând uscături cu ea. Infricoşâ pe toată lu­ la chipiu când se întâlneau pe strada garnizoanei.
*
mea, treceâ drept o lovitură a soartei şi chiar ea se * *
credeâ mai puţin o vieţuitoare; avea superstiţii stranii;
Un moment de entuziasm, de nebunie pentru a
şi când găsea în coteţul găinilor un ou mai puţin alb
perde. Incepeâ o nouă concediare şi fu numit sergent
ca celelalte, îl striveâ sub picior, încredinţată că con- major. Intr’o zi, cum aveâ în buzunar banii companie
ţineâ vre-un şarpe. Lăsă copilul să se ducă la şcoală,
trei pahare de absint, băute pahar după pahar, ca d«
unde el învăţă să cetească, să scrie şi să socotească.
sfidere şi un capriciu bestial pentru o fată cu ocf
Dar colegii lui, ţărănuşii cu obrajii roşi, plini de rău­ răutăcioşi, făcuse din el un hoţ, un animal. De atunc
tate, îl numeau corcitură, băiat de vrăjitoare. Urât de toată vieaţa lui, deveni oribilă, ntr’o luminare a minţi
ei, el îi ura şi aceasta îi aduse o sută- de bătăi, în care
se revedeâ cu spinarea cocoşată de sarcină, înainte
el erâ, spre fericirea lui, aproape totdeauna mai tare.
epoleţilor şi a crucii de onoare a conziliului de răsbo
La 14 ani — bătrâna lui crescătoare murise — el Apoi erau anii neterminaţi în batalionul din Africa
nu ar fi găsit să lucreze în vecinătate, fără cărăuşul munca în soarele arzător de pe stradă, febra zâmni
care ducea corespondenţa şi care avea nevoe de un cului. Eşise din acel cuptor şi din aceea ticăloşenit
băieţaş pentru grajd. Avea trei franci pe lună, hrană ars de o sete eternă a alcoolului şi cangrenat pân
ca la un câne şi se culca în paie. Batjocorit de fete, la inimă.
trecând drept idiot pentrucă erâ sălbăticos, neducân- Nici un noroc, nici o ocazie fericită. După o
du-se niciodată la oraş, situat la trei leghe de acolo; isprăvise, nu întâlnise pe nimeni ca să-l scoată din no
de altfel, se făcuse un om înalt şi voinic, când recru­ roi, întinzându-i prăjina. Lucrător, pe ici, om abia, pi
tarea îl prinse şi fu trimis la al 75-lea de linie. colo, ţinuse drumurile, vagabond, urmărit de trecutul său
La început, la regiment, nu-1 stăpâneau decât a- Când suferea prea mult de foame, furâ, „sterpe
mintirile lui frumoase. Pentru prima dată, această paria, leâ“ ca în Algeria. Pumnul cel aspru al justiţiei îi că
această suferinţă-durere, cunoscuse sentimentul egali­ deâ încă odată în spinare. Unde erâ, aşadar, de do
tăţii, al dreptăţii. Uniforma erâ prea grea vara, prea ani? In închisoare. Şi de trei zile, în acest ţinut ne

Un coridor al Vaticanului, pe care aşteaptă ziariştii şi alţi curioşi veştile despre boala papei Piu X.