Page 14 - 1913-21-22

schimba compoziţia sângelui când el este viciat. De a- Iudita suspină: ocroteşte-i Adonai! Apoi luându-şi cin-
ceea medicul ne va sfătui să schimbăm felul nostru de gătoarea împodobită, plecă cu servitoarea sub zidurile
trai, să mâncăm mai puţin, să facem exerciţii multe, Betuliei, în locul unde sunt fântânile, ca să-şi reciteze
căci ele ard în sânge rămăşiţele toxice pe cari le con­ rugăciunea, cu faţa întoarsă spre soarele ce apunea:
ţine. Iată dar încă un argument în favoarea educaţiei „Dzeul lui Izrail, care eşti sus în cer, deasupra culmilor
fizice, pe care colaboratorii „Cosinzenii“ n’au încetat Betuliei, dă-mi putere şi curaj, să pot tăia capul lui
de a o propagă în această revistă. Holofern şi să pot eliberă ţara ta năpăstuită de veacuri"...
După cum se vede, medicii nu prea au mare în­ Păşiâ încet cu umilinţă, trecu pe lângă carele
credere în virtuţile miraculoase ale loţiunilor capilare. greoaie de luptă, cari împrejmuiau valea Esdrelonului,
Ei ştiu că pretinsul lichid microbicid nu va ajunge nici­ ca totatâtea întărituri.
odată până la papilele pilare bolnave ori infectate. Si­ Lia o întovărăşâ, ca o umbră. Assirienii cei cruzi
tuaţia e aceeaş când în loc a face să ne crească părul, se dau la o parte plini de respect, privind cu groază
voim din potrivă, a distruge o tufă de păr de pe obraji, la straiţa neagră, ce erâ în mâna servitoarei. Trecea
vreuna din acele tufe cari tulbură de multe ori la fe­ vrăjitoarea cu servitoarea ei, ducând straiţa, în care
mei armonia buzei sau a bărbiei lor. Ele nu vor reuşi sunt farmecele, pentru ruinarea Betuliei...
niciodată să stârpească acel păr. Pomadele caustice sau Iudita ieşi dintre cară şi se opri lângă fântâna cu
iritante, numite în industrie epilatorii, nu ajung niciodată apă puţină, pe care o păziau Assirieni bărboşi. Inge-
la papilele pilare. In acest caz, iată cum procedează nunchie alături; ochiul ei erâ uscat, dar inima îi sângeră.
medicul. El zmulge unul câte unul firele neplăcute, Iată, aici e apa, suferinţa Betulienilor, chinul copilaşilor...
apoi, în porii goi, el introduce un ac înmuiat în vreo Ingenunchie şi începu să se roage. Soldaţii assi­
materie caustică, pentru a arde papilele pilare ascunse rieni se deteră speriaţi la oparte.. Ea îşi împreună mâ­
în puţurile lor foliculare; papilele astfel distruse nu vor nuţele albe şi în vremece ochii ei priviau întăriturile şi
mai fabrica celulele pilare. La acelaş rezultat ajung şi turnurile Betuliei, din sufletul ei îndurerat izbucneau
razele cari au proprietatea de a străbate pielea, a- implorări mute: „O Adonai, tu cel mare şi îndurător,
jungând până la papilele pilare pe cari le distrug. te implor acum, nu cu vioara cea cu zece coarde, nici
D. M. cu lira sau cu cântecul, ci cu inima mea cufundată în
muţenie, să-ţi reverşi bunătatea ta asupra lui Izrail şi
să-l îmbucuri în ziua năcazului lui“...
Soarele erâ în asfinţit, strălucind ca un ochiu
uriaş. Văzduhul erâ scăldat în o lumină aurie şi piscurile
FLOAREA BETULIEI Betuliei străluceau mâhnite. Iudita murmură rugăciunea:
„Intoarce-te spre noi Dzeule, până când te vei
ROMAN DIN EPOCA ASIRO-BABILONIANĂ mânia pe noi? Fii milostiv cu robii tăi“.
DE: ŞTEFAN LÂZÂR. Lumina soarelui erâ acum de o nuanţă portocalie.
TRAD. AUTORIZATĂ DE: ALEXANDRU CIURA Iudita îşi spălă mânile şi faţa, şi în vremece luminile ce­
riului se schimbau, începu să îngâne încet-încet psalmul:
XXVI. - 18 - 1. Dzeul izbândirilor Domnul, Dzeul izbândirilor
Steaua... cu îndrăsneală a lucrat.*
Şi plecându-şi capul în ţărină, Lia începu să în­
Grupul Arabilor pornise în tăcere. Mergeau la pas
de-alungul taberii, ce se asemăna cu un oraş înfloritor, gâne şi ea:
2. Inalţă-te cel ce judeci pământul, răsplăteşte
în care nu sunt femei. Haban era în fruntea lor, liniştit,
răsplătirea celor mândri...
căci un zău binevoitor îi suprimase revolta. Eră trist
Păreâ că sună o vioară cu două coarde:
ca un leu-rege...
3. Până când păcătoşii, Doamne, până când
Grupul Arabilor erâ întovărăşit de călăreţi assirieni păcătoşii se vor făli?
în frunte cu Thartan, căci Holofern dase porunca, să-i Cele două glasuri se tânguiau bocitoare:
întovărăşască, cale de o oară, dupăce vor fi părăsit 4. Vor strigă şi vor grăi nedreptate, vor grăi
tabăra.
toţi cei ce lucrează fără de lege?
Trecură pe dinaintea cortului visteriei şi Iudita îl
5. Pe poporul tău, Doamne, l’au împilat, şi moş­
văzu pe Haban, cum pleacă în calea lui îndelungată. tenirea ta o au dosebit.
I se făcu milă de el şi ea rosti o rugăciune cătră Iehova, 6. Pe văduvă şi pe orfani i-au omorât şi pe ne­
ca să-l conducă pe Haban prin pustietăţi, dealuri şi
mernic l’au ucis.
văi, unde oameni răi şi fiare aţin calea drumeţilor; şi
7. Şi a zis: nu va vedea Domnul, nici va băgă
să-l ducă în oaza înfloritoare, unde palmierii se scaldă de seamă Dzeul lui Iacob.
în soarele aprins; să-l ducă în braţele frumoasei regine Şi cum cântau, cu glasurile lor mute şi tainice,
arabe, care îl aşteaptă cu lacrămi tăcute şi cu o dra­ soldaţii priviau la întăriturile Betuliei, aşteptând să
goste fără margini.
Trupa dispăru în negura albăstrie a depărtării, * Psalm 93. Nota trad.