Page 4 - 1913-21-22
P. 4
şi nu va trece multă vreme, până ce va ocupa locul
ce-i competeâ pe vremea înţelepţilor Elini de odinioară: cyîocturnă
jumătatea instrucjiunei. Grămezi de umbră moale prin crengi s au anina
în străinătate prelegerile se ţin, în lunile de vară. Şi-s tot mai somnoroase luminile în sat,
în apropierea unei păduri, unde elevii au ocazie Păianjenişul păcii s’a ’ntins sub bolta naltă
a cunoaşte mai de aproape frumsejile firii, fără a în Doar coruri de buiateci, la margine de baltă,
ghiţi praful şcoalelor şi fără a-şi strivi pieptul plecat
S’aud aşa departe, departe în surdină.
întruna spre bancă.
O clipă mă cred singur şi fruntea mi se ’nclină
Viitorul mai păstrează încă atâtea lucruri minu Dar, vezi, tăcerea care prinsese să mă ’ngroapt
nate, de cari copiii noştri se vor bucura negreşit, în A răscolit un suflet de undeva, de-aproape
drumul lor spre lumină. Şi-auzi ce jalnic cântă! Mărgea după mărgea
Sunt proiecjiunile de schiopticon şi, mai ales, acele
Curg notele şi-s rare de paj că le-ai vedea
ale cinematografului. Inovaţia s’a întrodus deja în ţerile
Sculptate clar pe fundul de linişte albastră.
apusene şi nu încape îndoială, că va răzbate şi la noi,
Curg rare, tot mai rare şi pline de jelanii
în interval de câjiva ani! Că par o monahală ritmare de metanii.
E o plăcere, să ceteşti efectul acestor proiecjiuni, Se sting apoi... oftează... se ’nchide o fereastră
mai ales în clasele inferioare ale elevilor. Ei se bucură Şi iar adânc repaos... Hai suflete al meu,
dinainte şi aleargă la şcoală cu o dragoste, ce n’a
Sfârşeşte şi tu veghea şi-adormi cu Dumnezeu
caracterizat nici pe cei mai sirguincioşi ascendenţi ai
De ce ’mpetrit cu ochii 1 al bolţilor monarc,
lor. Ei văd şi înţeleg, în câteva clipe, ceeace părinţii întârzii numărăndu-i, ca anticul Hiparc,
lor înţelegeau numai cu mare greu, după lămuriri mai Noroadele de stele ?
mult sau mai pu(in luminoase şi după-ce memorizau Un înger alb se lasă
cu atâta trudă lucruri, pe cari abia de le înţelegeau
Şi pune somnul streajă la fiecare casă —
pe jumătate.
E îngerul odihnei. — Hai suflete al meu,
Câştigul e îndoit: deoparte dragostea pentru şcoală Te-udună de pe drumuri şi-adormi cu Dumnezeu.
creşte în mod foarte simţitor; de altă parte se facili
NICHIFOR CRAINIC
tează foarte mult gimnastica creerului. Intelectul nu va
fi aşa de încărcat şi, în urmare, va putea cuprinde
mult mai uşor chiar lucruri mai grele, căci nu s’a
poticnit de atâtea piedeci şi drumul spre lumină e
netezit în mod aşa de simţitor! NICUŞOR
Câţi din băeţii noştri au văzut marea? (Subsemna T. MURĂŞANU
tul declară, cu ruşine, că n’a văzut-o nici el!) Câţi au
văzut rriăcar un râu mai mare? Un vapor? Animale Tăcute, negre, purtate de vânt, ca nişte pânze
sălbatice? Aeroplane? uriaşe de paianjăn, desprinse din ungherul cine ştie
Ei vor aveâ o mie şi una de avantaje faţă de cărui castel pustiu, — umbrele nopţii îşi despicau
înaintaşii lor şi îşi vor rezerva un însemnat capital formele moi, simetrice, de fârful plopilor scăldaţi în
de energie intelectuală, pe care noi l-am cheltuit luptân- lumina de lună.
du-ne cu greutăţile începutului. Vuetul iazului, strejuit de răchitişuri bătrâne
Ei îl vor cheltui pentru a atinge cele mai înalte supărate, creştea în bătăi de interferinţă, se ’nfuriâ
trepte ale culturii, la cari noi nu ne-am putut ridica. par’că, declinând apoi tot mai mult şi împrăştiindu-se
Drumul nostru a fost mai lung şi mai greu, de aceea în imensitatea văzduhului... Iar pe sub bolţi de ramuri
ne-am oprit la jumătatea, sau dincolo de jumătatea tinere, undeva pe-aproape, ca un mănunchiu de acor
lui, fără a ne puteâ avânta, decât arare, spre culmile duri pe-o terasă îndepărtată, ca o revărsare înfiorată
scăldate în lumină. a unui clopot atins de zâmţii paserilor nocturne —
E un prilej de mâhnire când te gândeşti la tre cântau apele în armonii multisonore...
cut, dar, în aceeaş vreme, un prilej de mare bucurie, Aşa era seara aceea târzie de Cireşar, în care
când priveşti înainte, şi constaţi, cu inima palpitândă a murit Nicuşor, mielul nostru alb ca un bulgăre de
progresul ce se realizează; progresul, ceva aduce roa omăt, drag tovarăş cândva vieţii mele de visuri igno
dele lui aşa de minunate, în viitorul cel mai apropiat. rate, în alergările după colbuiţii de pietri scumpe
fluturi ai livezilor presărate cu fire de iarbă, cu cân
tec vesel, flori şi tinereţă ţâşnitoare prin fiecare picur
de rouă par’că...
Misterioasa împărăţie a umbrelor, în ce legătură
va fi stat cu Nicuşor, că într’o seară târzie ne-am
despărţit de el, dupăce tot într’o seară fiinţa noastră
s’a fost alipit de fiinţa lui?...
...Afară sufla un vânt cu grai afund — umplân-
288
