Page 6 - 1913-21-22

şi un pretore au anexat inzula
în cinci minute şi guvernuJ de­
geaba a mai protestat, degeaba
a refuzat să iscălească procesul
verbal, căutându-şi refugiul la
consulul turc al Monarhiei, afa­
cerea era aranjată şi Ada-Caleh
eră incorporată în toată ordinea
comitatului Caras-Severin.
*
* *
Şi totuş, fie-mi permis, să
ridic scutul meu de lemn pen­
tru ocrotirea acestor bieţi Turci,
cari trăiau în acest ostrov înde­
părtat, ca o amintire istorică a
vremilor de glorie apusă, când
jumătate Europa tremura de pu­
terea acestui duşman cumplit.
Turcii au trebuit să se retragă,
pas cu pas din teritoriile ocupate
şi numai această insulă a rămas
Cea mai mare fotografie din lume a fost luată în Neapole. Ea măsoară 18 metri pătraţi. neatinsă de valurile îndreptăţite,
Chipul de faţă arată retuşarea ei.
de valurile Europei reacţionare
Nicusor a murit aievea? Nu-1 vom mai avea şi iată că acum, când imperiul otoman, când Turcia
*
niciodată? Unde s’a dus? europeană trebue să se mulţumească cu abia o palmă
...In clipele acele a fost departe de noi, a ne da de pământ, pierde şi acest colţ romantic, ce aminteă
seama. — Atâta ştiu, că în seara aceea misterioasă, lumii moderne o stăpânire, ce s’a prăbuşit pentru
stăpânită de împărăţia umbrelor junghiate rar de vreo totdeauna.
dâră de luminare, ca de-un cuţit lung-lung; de aur, Insula eră şi până acum, sub puterea Monarhiei
— am început să înţeleg pentru întâia-dată preţul noastre, lăsându-i-se padişalului supremaţia Iluzorie
lacrimilor... peste dânsa. Turcii erau însă la largul lor în acest
ungher, pe care veacurile îl lăsase şi pe mai departe
uitat, ca să-şi continue în linişte viaţa monotonă şi
atât de puţin ofenzivă astăzi a musulmanilor.
Ostrovul acesta eră ca o oază în mijiocul Europei
ADA-CALEH civilizate. Valurile Dunării se izbeau tot mai tumultu­
oase de ţărmurii bătrâni, vapoarele treceau tot mai
- TÂNGUIREA UNUI ROMANTIC ÎNTÂRZIAT -
sfidătoare pe lângă turnurile subţiri ale minaretului,
Monarhia noastră, după-ce a spesat cinci-şase de unde muezzinul chiemâ, cu glas tot mai sfiicios
sute de milioane, cu pregătirile pentru războiul ce era par’că, pe credincioşii lui Alah, să-şi rostească rugă­
cât p’aci să isbucnească — a încorporat totuş ceva: ciunea obişnuită cu faţa întoarsă spre răsărit...
insula Ada-Caleh, dintre Orşova şi Verciorova. Nu e Escursioniştii nu întrelăsau niciodată ocazia de
un triumf prea mare, ce e drept, dar totuş are o apa­ a cercetă acest ostrov şi amăgirea lor era cu atât
renţă a triumfului, deşi ostrovul e de o extenziune mai mare, cu cât toate minunăţiile, ce le cetiseră
de abia un chilometru, şi de o latitudine, abia pe ju­ despre viaţa orientală, păreau a se desluşi în faţa lor,
mătate. E un fel de insula Margareta aşadar, cu adau­ din culori în culori din ce în ce mai romantice.
sul, că cei cincisute de locuitori muzulmani — nici Deja la ţărm îi întâmpinau musulmani cu faţa
mai mulţi, nici mai puţini! —■ dau acestui colţişor arămie, cu capetele îmbrobodite în turbane. Ciceroni
tăinuit ceva din timbrul oriental, încât trecând peste de tot soiul, vorbind o românească amestecată cu
pragul lui, aveai pe o clipă senzaţia, că petreci undeva cuvinte sârbeşti şi nemţeşti, îţi ofereau serviciile, să
departe... în Smyrna sau în Stambul, unde cadânele te conducă prin tainele acestui colţ de orient, pentru
voalate te privesc cu ochi aprinşi, în cari strălucesc câţiva gologani. Clipiau des din gene cu înţălesuri.
toate mirajele poveştilor vechi arabe... arătându-ţi, pe furiş, pachete de tutun şi sticluţe cu
E un triumf, ce e drept, dar tot petecul de pă­ parfum de roze. Tutunul şi parfumul de roze eră sin­
mânt poate fi acoperit cu aur, după spesele ce s’au gurul izvor de venit al acestor paşnici descendenţi
cheltuit, în legătură cu încurcăturile, ce puteau să le a lui Baiazid, în afară de bacşişurile, pe cari excur­
provoace războiul balcanic. sioniştii ie împrăştiau cu prisosinţă. Treceai prin praful
Chestia s’a rezolvit foarte uşor: patru jandarmi respectabil al uliţelor şi de câteori vedeai câte un