Page 7 - 1913-21-22

ine tolănit în colb, îţi aminteai de H
ierre Loti, cari a descris atât de
inunat dragostea musulmanilor
entru tot soiul de animale, îndeo-
îbi pentru câni.
Căsuţele scunde, cu geamuri
lici şi perdelate, măreau încă mi-
[icismul, ce te stăpânea dela în-
iia clipă, când ai pus piciorul pe
trm. îndărătul acestor ferestruici
u zăbrele vor fi pândind cadânele
enorocite... femeile frumoase, ce îsi
y
etrec viaţa trăgând din lulele şi
isând, întinse pe otoman, în aştep-
irea stăpânulni, cu inimă de piatră.
Fantasia îşi întinsese deja a-
)ile ei uriaşe şi totul îţi apărea
cum într’o lumină deosebit de a-
îăgitoare... Nu mai observai acum
Automobil de războiu provâzut cu tun cu tragere repede şi cu aparat pentru a pro-
ici praful drumului, nici murdăria iectâ lumină. E cel mai nou soiu de automobil de războiu englez.
liţei şi a ciceronelui, ci priviai cu
chii aprinşi, la femeile voalate, ce se strecurau ală- din ce să trăiască si escursionistii nu vor mai află
y »
uri, cu ulcioare de apă. Vălul, ce le acoperea, eră un nici o atracţie, ca să-şi mai împrăştie bacşişele acolo.
lotiv mai mult, să te încredinţezi că el ascundea o Lăsaţi-i pe bieţii Turci acolo şi nu-i conturbaţi
omoară de frumseţă şi forme răpitoare şi nu-ţi dai în pacea lor somnolentă!
eamă, că acest văl e numai un pretext pentru a-ţi Daţi-le ocazie, să-şi păstreze şi pe mai departe
scita fantasia ta, de apusean naiv, obsedat de po- credinţa şi obiceiurile, căci atunci Ada-Caleh va fi şi
eştile şi misticismul orientului. întrai în cafenea, sor- pentru viitor un colţ interesant şi tainic, unde lumea
leai cafeaua turcească din câteva înghiţituri şi iarăş europeană va avea ocazia să contemple cu mâhnire
iu*ti dai seamă de admiraţia, cu care te uitai la şi melancolie: cea din urmă pălpăire de vieaţă a unui
y y
urcii bătrâni, ce stau cu picioarele încrucişate pe popor, ce se stânge!...
ovoare, trăgând din lulele, discutând încet, sorbindu-şi
omnoroşi cafelele şi mângăindu-şi bărbile lungi... îţi
eniâ, să le urezi involuntar, după obiceiul lor naţio-
lal: Alah, să vă crească barba. (Sântec sălbatec
Când te apropii de moschee, mutra ciceronului
a o înfăţişare şi mai tainică, în vremece îţi şopteşte De vă privesc pe toţi cu ură
:u înţeles: Şi de lovesc in voi sălbatec —
— Popa... bacşiş... Iertaţi! Strămoşi-mi nu ştiură
Iubirea braţului molatec,
înţălegi atunci etimologia turcească a acestui Ce-adoarme-a gândului furtună.
:uvânt şi strecori repede francul în mâna ciceronului. Peste păraie roşi de sânge
^ămâi apoi serios în faţa zidurilor împodobite cu Peste viteji, ce stau să moară,
irabescuri, cari s’au cutremurat de atâteaori de şopotul Ei au sburat fără a plânge
nchinător alui Alah, şi te gândeşti: Şi-a suspină ca o fecioară,
Ce-şi toarce visuri dulci la lună.
— Alah e bun, Alah e puternic şi milostiv, dar Cu-al cailor năpraznic ropot
Alah doarme... Zădarnic se ’ntreceâ furtuna,
Iar arcu ’n oţelitu-i clocot
Trezea fulgerături întruna...
Şi iată că acum s’a isprăvit şi cu parfumul aces-
Şi printre inimi, ce svăcneau
ei poesii orientale, ce te îmbăta aşa de uşor la cursul în vârful spedei sclipitoare,
ie jos al Dunării. Patru jandarmi au conturbat în Şi ochi ce ’ ncremeneau în sânge,
somnolenţa lor de veacuri pe aceşti musulmani, atât Ei străbăteau ca o văltoare,
ie inofensivi. Vor mai veni alţi patru, poate, şi bieţii Ce ’nghite glasul, ce se stânge,
nusulmani se vor trezi cu totul. Şi ’n chiot codri hohoteau...
De-aceea vă privesc cu ură
Şi vor veni finanţii şi vor pune mâna pe tutun,
Şi de lovesc în voi sălbatec —
/or pune dare pe parfumul de roze şi astfel va seca Iertaţi! Strămoşi-mi nu ştiură
zvorul de trai al acestor Turci, ce au avut păcatul Iubirea braţului molatec,
leiertat să mai întârzie încă la cursul Dunării. Ei se Ce-adoarme-a gândului furtună!
/or împrăştia ca fărina orbului, căci nu vor mai avea LI VIU MARIAN