Page 9 - 1913-21-22

Dantelă italiană lucrată cu acul de cusut.
nintea nu-1 mai ajuta să priceapă ce se petrece în arcul de Triumf şi ’n odaie în jurul lui nu erau decât
urul lui, şi se lăsă să fie înşelat ca un copil, insă odată vechituri de pe vremea primului imperiu, bine orânduite,
:u însănătoşirea lui şi mintea i se limpeziâ. Şi pentru ce-i susţineau iluzile.
:a să nu bănuiască nimic, trebuia să-l ţinem în curent Portrete de mareşali, gravuri reprezentând bătălii,
:u mişcările oştirilor, să-i întocmim buletine militare. In regele Romei în haine de copilaş; apoi console mari
tdevăr te mişcă mult să vezi pe această drăgălaşe co- colţurate, înfrumseţate cu trofee de aramă încărcate cu
)ilă plecată zi şi noapte pe harta Germaniei, înfigând moaşte imperiale, cu medalii de bronz, apoi o stâncă
iteguleţe şi silindu-se să formeze o companie cât se din St. Elena, aşezată sub un glob, şi toate acestea
joate de glorioasă; Bazaine spre Berlin, Frossand în console, regele Romei, mareşali, doamne în galben
Bavaria şi Mac-Mahon spre Marea Baltică. Şi pentru cu talia crescândă, cu mijlocul subţire, acea înţepenire
:a această companie să iasă şi mai glorioasă, îmi cerea până peste gât care eră favorul anului 1806...
jfatul meu şi eu o ajutam cât puteam de mult, dar Bravul colonel! Atmosfera aceasta plină de bi­
aunicul ne dădea îndeosebi necesarul în această năvă- ruinţe şi cuceriri avea mai mare înrâurire asupra lui ca
ire închipuită. tot ce i-am fi spus noi, căci îl făceâ să creadă or­
El cucerise Germania de atâtea ori în timpul beşte în împresurarea Berlinului...
arimului imperiu ! Ştia toate loviturile dinainte : „Acum
iată unde vor merge, iată ce se va întâmplă, şi preve­ V.
derile i se realizau întotdeauna, ceea ce-1 făceâ foarte Din ziua asta, operaţiunile militare erau mult mai
mândru. simple făcute de noi. Ca să iei Berlinul îţi trebuiâ
Din nenorocire puteam noi luă multe oraşe şi câş­ numai puţintică răbdare. Şi când bătrânul se plictiseâ
tigă bătălii, pentru el nu mergeam destul de repede. de tot, îi mai citeam o scrisoare dela băiatul său, bine
Acest bătrân eră nesăţios!.. In fiecare zi când veneam înţeles falşă, fiindcă ’n Paris nu mai întră nimic ş’apoi
aflam despre vreun atac nou. dela Sedan, aghiotantul lui Mac-Mahon fusese îndreptat
„Doctore am luat Mainz“, îmi spuneâ tânăra fată spre o cetate în Germania. Vă puteţi închipui desnă-
venind spre mine c’un zâmbet nervos şi prin uşe au- dejdea bietului fiu, fără nici o noutate dela tatăl său,
ziam o voce veselă strigându-mi: „Merge! Merge ! Peste ştiindu-1 prins, lipsit de toate, poate bolnav şi silit să-i
opt zile intrăm în Berlin!“ Şi ’n vremea aceea Prusienii vorbească ’n scrisori îmbucurătoare şi scurte, atât cât
aveau numai opt zile până ’n Paris.
Noi ne ’ntrebam de nu-i mai bine să-l ducem în
provincie; da! dar starea Franţei i-ar fi destăinuit totul
şi-l găseam prea slab, prea zdrobit de marea lui zbu-
ciumare, ca să-i pot spune adevărul. Hotărîsem să
rămâie.
IV.
M’am dus în prima zi de împresurare la ei — îmi
aduc aminte şi-acum... — foarte obosit, cu aceea neli­
nişte sufletească şi frică, pricinuită la toate porţile ză­
vorite ale Parisului de bătălia dela ziduri şi de împre­
jurimile noastre ce ajunseră hotare.
II găsii pe bunul om şezând pe patul lui, vesel
şi mândru!
„Insfârşit zise el, începu şi înpresurarea asta!“ Eu
îl privii îngrozit.
„Cum aşa, colonele, dta şti ?...“
Nepoţica lui se întoarse spre mine: „Ce te miri
doctore, e noutatea cea mai îmbucurătoare... împresu­
rarea Berlinului a început.
Ea rosti aceste cuvinte, cusând liniştită la lucrul
ei şi c’un aer paşnic plin de mulţumire. Cum să fi în­
ţeles el ceva? Nu cred, căci bubuitul tunurilor din îm­
prejurimi nu-i putea auzi. ransui acesta sinistru nu-
putea vedeâ. Din patul său nu zăreâ decât o parte din Dantelă vieneză lucrată cu ciocănele.

293