Page 11 - 1913-24

Richelieu. Marele cardinal însă, care erâ un om de o
energie sălbatecă şi necesară, a înecat în sânge velei­
tăţile de împotrivire la ordonanţele lui. Câteva capete
căzute pe eşafod, au evitat sute de dueluri mortale.
Astăzi, severitatea aceasta aprigă nu mai e cu putinţă,
sunt însă alte mijloace de represiune. Dacă nu se vor
luâ, să nu ne mirăm când îi vom vedeâ pe oratorii din
cameră interpelându-se la rândul lor cu focuri de re­
volver. ^
îmi place să contemplez în amurguri, eşirea din
ateliere a lucrătoarelor pariziene. Vioiciunea şi graţia
mişcărilor, delicateţa chipului, veselia ochilor lor mă
VIAŢA LA PARIS încântă. Le vezi scurgându-se pe stradă în grupuri a-
nimate, apoi scoborând treptele cari duc în trenurile
>RIMEJDIA REVOLVERULUI - LUCRĂTOARELE PARISULUI
subpământene. Cele din urmă raze ale soarelui de Iu­
O SCENĂ DE STRADĂ
nie aprind scântei în părul lor mătăsos. Nimic nu tră­
dează pe feţele lor obositoarea muncă din timpul zilei.
In vreme ce socialiştii francezi fac propagandă
In ele găsim pilda cea mai contagioasă a plăcerii de
intipatriotică prin cazărmi, împotrivindu-se în parlament
a trăi.
a înarmarea Franciei, fraţii lor, apaşii, se înarmează din
Ele sunt urmaşele grizetelor din 1830, cărora pa­
;e în ce mai îmbelşugat. Buzunarele lor ascund revol­
rizienii recunoscători le-au ridicat o statuie pe bule­
vere perfecţionate şi stilete de oţel. Dar înarmarea a-
vardul Jules Ferry. Rasa lor trăeşte încă în lucrătoa­
:easta ilicită se întinde în public cu o îngrijorătoare
rele din ziua de azi. Ele simbolizează delicateţa, idea­
jşurinţă. Eri, un domn şi-a ucis cumnatul cu revolve­
lismul, curajul muncei, în sufletul lor setos de bine şi
rul în plină Avenue de l’Opera; alaltăeri un scriitor de
de frumos se întâlneau în gradul cel mai înalt virtuţile
talent şi-a împuşcat soţia; astăzi, găsesc prin ziare, că
femeii franceze, pe cari streinii le cunosc aşa de puţin.
un copil de paisprezece ani s’a sinucis, trăgându-şi două
Cu grizetele Parisului, a dispărut o epocă duioasă,
gloanţe în inimă. Parizienii deţin astăzi, incontestabil,
care nu aveâ nimic comun cu egoista îmbulzeală a zi­
recordul revolverului. In nici un oraş din lume crimele
lelor noastre. Pe dinaintea ochilor mei trece viziunea
sanguinare ori pasionale săvârşite cu ajutorul brownin­
modestelor mansarde cu glastare de flori, cu canari în
gului, nu sunt mai număroase ca aci. In fiecare zi, arma
colivii mărunte, cu uruitul maşinei de cusut însoţit de
aceasta trozneşte pe stradă şi prin apartamente. Sim­
glasul limpede al lucrătoarei cântând romanţele zilei.
plicitatea cu care au ajuns parizienii să mânuiască re­
Grizetele erau virtuoase, muncitoare şi veşnic mulţu­
volverul, e pur şi simplu deconcertantă. Este aşa de
mite, cu o nuanţă de romanticism în visele lor. Ro-
uşor să ucizi! Mişti numai degetul şi ai suprimat o
manticismul acesta aşa de poetic, lipseşte în bună parte
viaţă. încolo, ucigaşii nu-şi fac griji; juraţii francezi do­
lucrătoarelor pariziene din ziua de azi. Utilitarismul aprig
vedesc faţă de ei o indulgenţă părintească. Iar numă-
al veacului în care trăim îi înăbuşeşte ori ce veleitate.
roasele cazuri în cari asasinii sunt achitaţi, constituesc
îmi place totuş să privesc, în amurgurile calde
un fel de stimulent al sportului revolveresc...
de vară, ieşirea din atelier a fetelor pariziane. La ele
Indulgenţa juraţilor şi lesniciunea cu care şi un
găsesc simplicitate şi voe bună, curajul şi plăcerea de
copil îşi poate procură o armă, sunt cele două mari
a trăi. In mersul lor graţios, e o distincţie nativă, iar
cauze ale neliniştitoarei recrudescenţe de crime. De glumele lor rostite cu o voce clară, pune o notă de
când ori cine are posibilitatea de a mănui un revolver, veselie pe străzile pline de trecători zoriţi.
s’a suprimat ori ce respect de vieaţa omenească. Când *
doi inşi nu se înţeleg, unul din ei scoate browningul
O scenă de stradă mi-a dat, acum câteva zile,
din buzunar şi trage. O detunătură mai mult vibrează
prilejul să admir lipsa de logică a omeneştilor fiinţe.
în atmosferă, şi pe pământ e un om mai puţin. Pe a-
In place des Ternes, o femee a căzut leşinată pe
sasin, juraţii îl vor achită.
trotuar. Erâ o femee tânără încă, delicată, cu faţa pa­
Reglementarea armelor de foc s’a adus de multe lidă şi suptă de mizerie, cu mânile mici şi albe. Ne­
ori în discuţie în presa locală. Până acum ea n’a că­ norocita căzuse de inaniţie. In jurul ei trecătorii o aju­
pătat încă nici o sancţiune. Jurnalele cer ca numai ar­ tau, conversând între ei.
murierii să aibă dreptul a vinde revolvere, iar cumpă­ „Ce păcat! — spuneâ o damă bătrână — că lo-
rătorul să fie obligat a exibâ un permis de cumpărare cuesc cam departe de aici, i-aş oferi numai decât
eliberat de comisar. Numai aşa, scriu ele, ar scădea ospitalitate.
numărul cel mare al crimelor de tot felul. Căci vieaţa — Eu una n’aş luâ în casa mea pe cea dintâi
devine din ce în ce mai nesigură prin case şi pe străzi. venită", răspunse cu glasul acru, o altă femee cu înfă­
Crimele cu revolverul au ajuns azi un adevărat ţişarea scheletică şi cu ochii mici şi răutăcioşi.
pericol social, aşa cum erau duelurile pe vremea lui O vânzătoare de zarzavaturi care frecă bolnava