Page 14 - 1913-24

în jurul unui soldat asirian, care cânta cu glas frumos cunjurau şi fiarele. Cu toată munca aceasta am a>
cântece monotone şi melancolice: destul răgaz şi pentru plăceri şi pentru prietini..."
Nuofer se opri, observând cu un zimbet, ci
Hei Eufrat, hei Eufrat,
Mă gândesc la tine cu inima strânsă, ochii ascultătorilor scânteiază de bucurie, la amintii
Mă gândesc la tine. numelui glorios al legendarei regine asiriene.
Un glas profund cântâ: O Semiramidă... — suspină unul şi Nuofer, prc
Lacrimi nenumărate... tindu-se pe cotul stâng, începu să povestească cu oc
Câţi Asirieni nu te vor mai revedea, închişi pe jumătate, cu fantasia lui aprinsă, celebra
Niciodată... gendă a Semiramidei.
Un glas jalnic se desprinse din cor:
1. în grădina aeriană.
Plâng şi eu...
Am avut, în taină, iubită Semiramida erâ culcată pe canapeaua din fir
în Babilon.
aur în boschetul ei de roze. Alături arbori minun
Glasul soldatului asirian răzbătu iarăş:
îşi împrăştiau miresmele, şi o apărau cu umbra lor
îi voiu duce,
arşiţa soarelui. La picioarele ei erau sclavele de o f
Mărgele strălucitoare îi voiu duce, museţe rară, fetele regilor învinşi, pe cari le-a adus <
Căci îi sunt dragi.
toate părţile lumii în puternicul Babilon, ca pradă i
Iarăş se auziră glasuri posomorâte:
războaie. Ele cântau mulcom, întovărăşindu-şi cânte
Le voiu aruncă cu muzica domoală a harfei cu şapte coarde; Semi
Plângând înainte-i şi o voiu blăstămâ-o
mida, în mijlocul fecioarelor alese, erâ ca luna între st«
Voiu blăstămâ-o...
Părul ei mai negru ca noaptea, cădeâ în val
Cântarea se perdu într’un suspin:
bogate, ca un râu întunecat, în vreme ce ochii ei m
O, Dumnezeul meu, visători răzbăteau în ramii cu flori roşii ai arborii
în ale cui braţe voiu găsi-o
spre golul zimbitor. Şi cum stâ în nemişcare, cântul
Pe iubita mea?...
muzica harfelor se stinse ca un suspin şi sclavele
Şi în vreme ce cântau şi povesteau despre fetele depărtară cu paşi grăbiţi, ştiind prea bine, că vădi
brune ale Babilonului, unul dintre jucătorii cu cubii regelui Ninos nu are lipsă de serviciile lor, când j
câştigase o mulţime de bucăţi de bronz, argint şi aur, veşte aiurită, cu ochii ei mari şi visători, spre ce
mai ales dela un luptător cu numele Nuofer. Acesta fără margini...
îşi scoase din ureche şi cercelul de aur şi îl puse în joc. O rază de soare pătrunse prin ramuri, oprindu
II perdu şi pe acesta, dar Baldaros, jucătorul no­ aprinsă, pe trupul ei de alabastru ce tresărea din câ
rocos, adunându-şi câştigul, jocul se încheie. în când în mod tainic. Adieri de vânt veniau în 1
— Ascultă, Nuofer, tu eşti un povestitor dibaciu, schetul de roze, mângăindu-i trupul, mirositor de na
şi dacă spui o poveste frumoasă îţi redau cercelul. ca nişte mâni îndrăgostite şi Semiramida suspină...
Nuofer ţinea foarte mult la cercel şi se învoi să Se lăsă răpită de gânduri de dragoste. Ii erâ c
spună o poveste, dacă i-1 redă. de cineva, a cărui îmbrăţişare să fie puternică, a că
— Iaţi-1... — zise Baldaros şi se întinseră cu toţii sărut să fie de flăcări şi a cărui sânge să fie roşu,
pe pântece, ca să asculte povestea. mantia de purpură a regilor, sau ca rubinul... căci t
Acesta îşi atârnă iarăş cercelul şi suspină: buiâ să moară acela, pe care ea îl săruta, trebuia
— Povestea mea istoriseşte despre Semiramida, moară după clipa plăcerii, după cum au murit înt
a cărei glorie e scrisă în tablă de piatră. Povestea mea deauna, acei fericiţi muritori, cari au văzut uitarea
glăsueşte despre regina, care a poruncit să se scrie sine a puternicei Semiramide...
despre ea în tablele de piatră următoarele: Copacii cu frunzele mari răspândiau miresme 1
bătătoare. Sufletul Semiramidei începu să se îmbe
„Firea mi-a dat trup de femee, dar faptele mele
Suspina adânc, cu dorinţi de dragoste. I se păru,
mă ridică alături de cei mai glorioşi bărbaţi. Stăpâ­
un altul încă suspină tot aşa, întrun ungher...
nesc împărăţia lui Ninos, ce se întinde dela hotarul
apusean până la râul Indus, spre sud până la ţara smir­ — urmează -
nei şi a tămâiei, iar spre nord până la poporul Saci­
lor. înainte de stăpânirea mea, Asirienii încă nu văzu­
seră marea, eu am văzut nouă mări şi ele sunt aşa de
îndepărtate, încât omul abia poate ajunge la ele. Eu
Abonaţii noştri restanţieri sunt
am silit râurile să-şi schimbe alvia după dorinţa mea
şi le-am dat drumul numai pe unde puteau fi de fo­ rugaţi ca să reînoiască abona­
los. Am schimbat pământurile sterpe în câmpii rodi­
mentul fără amânare.
toare, căci le-am udat cu apa râurilor mele. Am ridi­
cat fortăreţe iredutabile, am deschis drumuri peste
stânci inaccesibile, în locuri pe cari mai înainte le în-