Page 4 - 1913-24
P. 4

o  viteză  cam  de  90  km.  pe  cias,  viteză  normală  ame­
           ricană.
                 Companionii  noştri  de  călătorie  sunt  americani.
           Fisonomiile  lor  sunt  c’am  sarbede,  atât  la  femei  cât  şi
           la  bărbaţi;  părul  roşcat,  ochii  suri  şi  tenul  plin  de  pistrui,
           ceeace  denotă  perfect  tipul  anglo-saxon.  Figurile  sunt
           uscăţive.  Cu  cât  înaintăm  spre  Nord,  feţele  rase  dispar
           tot  mai  mult,  şi  musteţele  se  fac  tot  mai  mari.  Pe  malul
           sudic  al  lacurilor  celor  mari  dominează  încă  musteţele
           tunse  englezeşte,  la  malul  nordic,  în  Canada  se  afirmă
           mustaţa  franţuzască,  fiind  coloniştii  cea  mai  mare  parte
           francezi.  Şicul  damelor  newyorkane  dispare  şi  face  loc
            unui gust cam nemţesc.
                 Limba  de  conversaţie  e  cea  englezească.  Streinul
           care  emigrează  în  America,  uşor  ia  obiceiurile  ameri­
           cane,  vorbeşte  cu  predilecţie  englezeşte  şi  dă  strajnic
           pe  Americanul.  Nemţii  în  privinţa  asta  sunt  mai  malea­
           bili:  după  şase  luni  îşi  dau  aerul  par’că  ar  vorbi  numai
           stricat nemţeşte.
                 Fluviul  maiestos,  lat  ca  Dunărea  la  Galaţi,  curge
           lin  printre  coline  acoperite  cu  păduri  verzi,  printre  sate
           şi  orăşele  albe.  Vapoare  şi  vaporaşe  strătaie  undele
            sale  ducând  belşugul  ţării  spre  mare,  şi  iahturi  uşoare
           circulă în toate direcţiunile.
                 Orăşelele  prin  cari  trecem  au  nume  olandeze,  ca
           Spuyten  Duyvil,  Yonkers,  Harlem,  etc.  arătând  întoc­
            mai  ca  New-Yorkul,  că  împrejurimile  acestea  au  fost
           colonizate  la  ’nceput  de  olandezi.  Odată  New-Yorkul
           se  numea  New-Amsterdam,  după  coloniştii  din  împre­
                                                                   Niagara cu podul deasupra cataractului, de pe care lumea pri­
           jurimea  Amsterdamului.  Poporul  acesta  vânjos  a  stârpit     veşte extasiată căderea apei în adâncimi.
           pădurile  seculare,  a  împins  prin  războaie  crâncene  In-
            dianii  spre  apusul  continentului  şi  a  deschis  pas  de  pas   tre  oraşele  mai  vechi  din  America.  Centrul  oraşului  cu
           drumul civilizaţiei pe căi până atunci necunoscute.   străzile  înguste  şi  strâmbe  poartă  şi  acuma  timbrul  ori-
                 Nu  peste  mult  părăsim  malurile  pitoreşti  ale  flu­  ginei  sale.  De  prezent  e  capitala  statului  New-York  şi
           viului  şi  la  Albany,  trecem  în  ţara  deluroasă  a  Iroche-   are 100.000 locuitori.
           zilor  şi  Mohicanilor.  La  stânga  noastră  se  perd  în  zarea   Trenul  trece  de  aici  peste  râul  Mohawk  şi  cana­
            albăstrie  munţii  Catskill,  pe  româneşte  ai  „râului  pisi-   lul  Erie,  în  valea  frumoasă  a  Mohawkului,  ţara  Mohi­
           cei",  din  cari  se  alimentează  New-Yorkul  cu  apă  de   canilor  care  pe  vremuri  era  cea  mai  puternică  între
           beut.  Reservoarele  şi  conductele  cari  sunt  săpate  pe  sub   statele  indiane.  Adunarea  anuală  a  reprezentanţilor  po­
           fluviul Hudson, sunt unice în lume.                   porului  numiţi  „sachem"  se  făcea  pe  „dealul  triburilor".
                 Ţara  Irochezilor  şi  Mohicanilor  e  destul  de  mono­  Puterea  Mohicanilor  a  ajuns  la  culme  sub  domnia  şe­
           tonă,  peisajul  fiind  întrerupt  numai  ici  şi  colo  de  pă­  fului  Iosif  Brant  pe  la  anul  1750  când  se  uniră  cele
            duri  rare.  Săcurea  a  tăiat  de  mult  pădurile  seculare  în   şase  triburi  ale  Mohicanilor,  Oneida,  Onondaga,  Ca-
            cari  se  petreceau  aventurile  şi  bătăliile  din  poveştile   yuga  şi  Seneca;  mai  târziu  se  mai  alipi  şi  tribul  Tus-
            pe  cari  le-am  citit  din  copilărie.  Nu  mai  există  Ciorap   carora  formând  laolaltă  „Uniunea  Irochezilor".  Mai  spre
            de  piele  şi  a  perit  de  mult  şi  ultimul  Mohican.  Pe  lo­  nord,  cătră  locurile  mari,  se  află  resturile  tribului  cel
           curile  unde  odinioară  Indianii  dulmecau  atenţi  urmele   mai sălbatic numit Sioux.
            „feţelor  palide“  şi  a  altor  inimici,  trece  acum  lăsând   Locurile  de  vânat  ale  Indianilor  se  întindeau  până
            adânci  urme  plugul  de  vapor.  Poporul  autohton  a  fost   în  apropierea  oraşului  New-York.  In  urma  războaielor
            decimat  de  flinta  Europenilor,  de  boale  şi  de  alcohol;   continue  între  ei  înşişi  şi  cu  Europenii,  uniunea  s’a  di-
            războaiele  i-au  împrăştiat  şi  puţinii  cari  au  mai  rămas,   solvat  şi  cei  mai  mulţi  au  emigrat  în  Canada  unde  se
            au  părăsit  şi  ei  vieaţa  nomadă  şi  s’au  prefăcut  în  far-   vede  că  sunt  mai  la  adăpost,  căci  numărul  lor  creşte,
            meri  pacinici.  Sate  nu  prea  sunt  pe  aici  şi  oraşele  sunt   pecând  în  patria  veche  abia  mai  întâlnim  câte  un  nume
            rare.  Costumul  pitoresc  al  Indianilor  asemenea  dispare   de râu care mai pomeneşte de cei dispăruţi.
            din  ce  în  ce  şi  lucrurile  afirmative  originale  ce  se  vând   Amestecul  de  altfel  mic  cu  sânge  european  nu  a
            prin  prăvălii,  sunt  de  obiceiu  numai  imitaţii  ieftine,  fa­  influinţat  decât  sporadic  tipul  poporului.  In  oraşul  New-
            bricate în massă.                                    York  doar  pe  scene  de  varietăţi  mai  vezi  câte  un  tip
                 Oraşul Albany e de origine olandeză şi unul din-  original indian. Indianii nu au fost asimilaţi ci extirpaţi.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9