Page 8 - 1913-24
P. 8

Principele Carol al României a făcut nu de mult o vizită familiei regale din Italia şi din prilejul acesta se vor­
                          beşte de-o oarecare alianţă între România şi Italia pentru o heghemonie a celor două state în Balcani. Alianţa
                          aceasta afirmative va fi cu atât mai mult asigurată, că principele Carol va luă în căsătorie o fată a regelui din
                              Italia. în ilustraţia ce-o dăm noi principele Carol c la dreapta regelui Italiei, Victor Emanuil al 111.
              pe jgheaburile batozii. Se deşartă baniţele cu vârf în     Bătrâna dete din cap, apoi îi netezi părul, sprâr
              carul  arendaşului,  cerguit  până’n  loitre,  şi  rar  vine   cenele si iar îl sărută:
                                                                           *
              rândul cărucioarei de alături... Se aprinde Oancea de      „Pupă-1 mama de flăcău frumos... Călina maic
              necaz,  când  vede  cu  ce  mai  rămâne  din  munca  de   de când nu te-am văzut!..."
              pe  o  vară,  —  şi  svârle  baniţa  desnădăjduit.  îşi  dă   Călin îşi lipi capul de obrazul sbârcit şi îngân;
              pălăria pe ceafă boerul, şi ridică gârbaciul, ce-1 ţinea   „De mult, mamă!..."
              pe genunchi. Oancea se apără, dar cureaua ce mare          Anca  rămase  nemişcată  şi,  dupăce  înăbuşi  u
              l-a  plesnit  în  frunte  şi  l-a  dat  peste  cap.  „Aoleo!...   oftat, grăi:
              Căline... Anca...", atât mai putu scoate... Călin tresări,   „Cinci  ani  astă  vară...  Dela  moartea  lui  biel
              scutură capul şi-şi şterse fruntea brobonată de sudoare. tat-tău!...“ Urmă o tăcere de câteva clipe şi amând*
                   Se  deschise  uşa  încetinei  şi  baba  Anca  păşi   rămaseră cu privirile în gol. Anca duse şorţul înc
              pragul  în  vârful  picioarelor,  ca  şi  când  s-ar  fi  ferit,   şi-şi uscă genele înrourate, în vremece Călin îi împr
              să nu trezească pe cineva; dar când dete cu ochii de   sură  gâtul,  căutând  să-şi  ascundă  ochii  umezi.  î
              Călin, care se plimba pe dinaintea ferestrei, isbucni   şterse  lacrămile  pe  ascuns,  şi  gonind  gândul  tri:
              în voie:                                              printr’o sfială, începu altă vorbă, dând curaj bătrâne
                   „Te-ai  sculat,  maică?...  Bine  ai  făcut,  că  toacă   „De acum are să fie bine de noi, mamă... Su
              şi .popa de leturghie".                               inspector, am leafă mare, opt sute de franci pe lună
                   îşi lipi buzele uscate de fruntea albă a fecioru­     — Opt sute!", făcu Anca, adunându-şi puteri
              lui şi-l mângâie pe obraz cu mâinele ei slabe:        slăbite şi bucurându-se de bucuria feciorului drag.
                   „Ai dormit bine, maică?... Am aşternut trei pa­       Apoi Călin se duse degrabă la haina din cui
              turi, să fie patul mai moale.                         trase din buzunar ceva, întinzându-o mamă-sei:
                   —  Bine mamă", îngână Călin, „fără vise. Eram         „îţi place?!"
              tare obosit; de ieri dimineaţă din revărsatul zorilor şi   Bătrâna îşi trecu mâna peste ochi şi se uită Iun
              până azi-noapte târziu, vino-vino, vino-vino, cu trenul,   „Ce poză frumoasă!..."
              şi-acu îmi urlă capul...                                   Călin zâmbi:
                   —  Aşa departe e Bucureştiul, maică?", întrebă        „E mireasa mea, mamă..."
              Anca, mirată.                                              Anca deschise ochii mari, apoi deodată i se s
                   „Departe, mamă. De aici până acolo, sunt tocmai  nină toată faţa şi isbucni, tremurând de bucurie:
              cincisprezece posti, cu drumul de fier".                   „Mireasa ta?., aşa frumoasă şi îmbrăcată scump"

         328
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13