Page 9 - 1913-24
P. 9

Călin plimbându-se cu mânile în buzunar, urmă        —  Cum spuseşi c’o chiamă, maică?", îi luă cu­
   :u surâsul pe buze: ,                                vântul bătrâna.
                     1
        „Da mamă... E fată »de ministru, învăţată, de­       „Adina...
   şteaptă...                                                —  Ce nume scump!... Se cunoaşte că e de neam
       —  De ministru!", făcu bătrâna şi mai mirată, iar  mare!...
   pe chip i se pecetlui tot mai multă bucurie...            Ţinti iarăş fotografia, privindu-o iscoditoare:
        Dupăce se uită cu deamănuntul la fotografie, grăi:    „Şi-i place şi la ţară, maică?!... aşa cucoană mare!
        „Şi aşa frumoasă, cum e aici?!...               Eu  de!...“,  şi  se  uită  încă  odată  pe  lângă  trupul  ei
        —  Mai frumoasă, mamă...                        zuvelcat.
        —  Şi blândă, cum se vede?!...“                      Călin prinse mâna mamei şi o sărută lung:
        Călin ţinti ochii în gol:                             „Cine a învăţat carte multă şi are judecată cum­
        „Cuminte şi bună,... ca dumneata, mamă....      pănită, cinsteşte la fel pe toată lumea, căci toţi avem
        —  Mâncâ-i-ar, maica, ochişorii ei frumoşi!"    rostul nostru pe pământ... Şi Adina e învăţată, mamă,
                                                        şi cu suflet blajin..."
        Apoi Anca sărută fotografia şi o lipi de piept,
   cu mult drag.                                              Se  îmbrăţişară,  cuprinzând  între  ei  fotografia,
        „De Anul-nou ne logodim", începu Călin vorba    iar bătrâna îngână întruna:
   iarăş, „şi în dulcele Crăciunului facem nunta... Mergi     „Copiii mei scumpi! frumoşii maicii..."
   şi dumneata la Bucureşti, mamă, stai la noi, o să avem     După câteva clipe Anca întrebă feciorul:
   case mari, frumoase..."                                    „Stai mult aici?!..."
        Bătrâna uitându-se pe lângă trupu-i:                  Călin  lăsă  ochii  în  jos,  rupându-se  de  lângă
        „Şi vrea ea, maică?!...                          mamă-sa:
        —  Cu toată inima... Ne suntem dragi mult unul        „Nu !... Chiar azi după amiază plec la Oprişeni,
   altuia..."                                            am  să  fac  o  cercetare.  Şi  de  acolo  trec  în  judeţul
        Anca ridică ochii jilavi şi legănă capul:        Vâlcea.  Dar  săptămâna  ceealaltă  vin  iarăş,  atunci  o
        „Călina maicii, frumoasa..."                     să stau mai multe zile...
        Apoi sărută pe rând: portretul şi pe fecior.          —  La care Oprişeni? — întrerupse bătrâna, — co­
                                                         lea peste deal?!...
        „Vara,  când  e  cald  la  Bucureşti",  urmă  Călin
   din  nou,  „venim  aici  la  ţară,  în  odaia  asta  mică  şi   —  Da. S’au plâns locuitorii contra arendaşului".
   dumneata mamă, o înveţi pe Adina să ţeasă, să facă         Anca dete din cap, după un restimp:
   alesături...                                               „AlbuL. ce câne de om!... Vai de bieţii creştini!"







































             Insula  Ada-Caleh,  pe  care  Ungaria  a  incorporat-o  cu  patru  jandarmi  şi  un  pretore  în  zilele  trecute.  Turcii,
             comunicându-li-se această nesocotire politică, s’au arătat indignaţi din cale afară de purtarea Ungurilor,
                                          cu cari ei sunt încuscriţi după origine.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14