Page 5 - 1913-25

pământ brazii pădurilor, ca simbrieşi ai societăţilor
străine.
In plimbarea noastră de dimineaţă ajungem la
o bae cu apă călduţă, de cari sunt mai multe în a-
ceastă Topliţă, sat al apelor calde, cum spune numele
de origină slavă. (Toplos = cald). Limpezimea apei ne
ispiteşte. Şi ne oţelim trupurile cu o minunată scaldă
de dimineaţă. Cristal topit, în stropi de strălucitoare
mărgăritare.
La biserica unită din deal trage clopotul de
liturghie. Şi urcăm voioşi să ne închinăm şi noi lui
Dumnezeu, pentru frumseţă zilii şi pentru sufletele
noastre. Din pragul bisericii ni se lărgeşte câmpul
vederii. La apus se ridică muntele Tarniţa, ca o uriaşă
povară pe spatele unui cal. Spre miazăzi-apus Căl­
darea, alături, la sud, Bătrâna şi Făncelul mai încolo.
Coaste înalte, înpădurite, cu umerii goi, arşi de soare.
Jos, în vale, printre verdele arborilor, se resfiră
casele satului, cu frumoasa biserică românească gr.-
ort. deoparte. Un râu limpede curge prin mijlocul
comunei, pe sub poduri de brad şi pe lângă mori
mici, ale căror roţi gem învârtindu-se. Pe malul Mu-
răşului din faţă o mulţime de brazi despoiaţi de coajă,
uscaţi, aşteaptă dinţii ferestrăului necruţător, ori va-
goale trenului, să plece în jos spre câmpiile lacome
Vedere din Topliţa: Biserica românească gr.-ort. ale tării.
y
Ne facem cruce si întrăm în bisericuţa bătrână
iin margine se desprinde o pânză subţire de negură, y y
:a aburii din gura unei fiinţi nevăzute. In sus, spre de bârne. Deoparte, pe-un părete, vedem însemnat
anul 1777, al ridicării poate. Pe cupolă şi pe pereţi,
:ulme, lumina soarelui ţese văl de aur peste creşte­ zugrăvitură bună, din vremea veche. Anul zugră­
re ascuţite ale brazilor. Şi de tot sus, peste o muche
virii 1791.
ie munte pleşuv, râde soarele tânăr, un râs potolit,
:ald, dumezeesc. Sfânta slujbă se urmează cu evlavie şi cu adâncă
simţire creştinească. Credincioşi mulţi, cu feţe fru­
In jur, de toate părţile, se înlănţue munţi mari,
moase, luminate. Multe bărbi, cari dau atâta demni­
:u frunţile descoperite, cu stânci strălucitoare în lu- tate aleasă moşnegilor. O bunică firavă, cu legătură
nină. Un sfat de uriaş cucernici, cari îşi fac ruga albă, se închină adânc, făcând mătănii. La strană un
:ilei, în faptul dimineţii. Ceaţa fumurie care le aco­ cântăreţ cu glas dulce, trăgănând lin. Părintele Sbărcea,
peră creştetele, pare mireazma de cuvioşie, care se
însuş un moşneag, ceteşte duios evanghelia, având
nalţă spre porţile cerului, la picioarele atotputerni-
accente de apostol în grai. Femei cuvioase îngenunche
:ului Ziditor.
sub epatrafir şi toată mulţimea e cu frunţile plecate.
Totul e lumină şi viaţă, care se trezeşte. O splen- Un aer de caldă pietate stăpâneşte, cum nu
loare şi o frumseţă neînchipuită ! se prea întâlneşte jos, la ţară, în zoala mai tulbure
Cu acestea icoane în suflete, ne îmbrăcăm repede a vieţii.
y
, \ coborîm în stradă. O luăm prin târg şi ne dau In biserica cu două turnuri de jos, e lume mai
>ineţe trecătorii. Români cu portul alb şi cu pălării multă. Sub boitele încăpătoare mulţimea norodului îţi
nărunte. Femei cu cojocele şi cu fota roşie prinsă dă o icoană mai impunătoare, mai pitorească. In stra­
gingaş la brâu, cu poalele albe, cari se aleg cu o nele largi vezi chipuri mai hrănite, spre altar domni,
işoară cochetărie de sub fota de lână. Printre căru- în tindă femei şi fete de tot multe. Slujba e mai cu
ele cu legumi ale Saşilor şi ale Ungurilor, întâlnim fast, cântăreţii mai mulţi, iar fumul de tămâie stăruie
eţe bălane cu ochi albaştri, în port maramurăşan, mai îndelung în jurul catapitesmei bogate.
ari ridică pălăria la vederea părintelui cu barbă fru- înfăţişarea toată te face să crezi, că eşti, cu
uoasă dintre noi, dar nu ne înţeleg limba, decât rău, foarte mici deosebiri, în o biserică de mărgineni din
ăci sunt „braţe rutenski“, ne spune un privitor. Multe Poiana-Sibiiului, ori din Avrigul de pe Olt. Aceleaşi
ătrii de pâne, pe care o vând evrei bărboşi, ori ju- trăsuri în feţe, şi la bărbaţi şi la femei, şi, în tonurile
lânese grase. Ici colo, câte un mărginean din părţile generale, aceleaşi linii la îmbrăcăminte. Bărbaţii mai
iăliştei, îmbie pănură ori untură. Un amestec de tot ales, sunt înalţi şi mândri, de-o rară frumseţă. Femeile
elul de oameni şi de limbi, cari împopulează feres- subţirele şi gingaşe, atrăgătoare, în îmbrăcămintea lor
raele de scânduri din văile de aproape, ori culcă la de-o minunată simplicitate şi frumseţă.