Page 7 - 1913-25

plătesc cu vieaţa, sărutările tale aprinse... Mă doare târnară un cilindru în formă de sigil din piatră de me­
puţin... şi totul s’a isprăvit... teor şi un cilindru încărcat cu desemne îi puseră la
Şovăi, pupilele i se învineţiră, trupul i se cutre­ picioare, iar la mijloc un cilindru mai mic... Lângă va­
mură de un fior şi se prăbuşi la pământ. sul de aramă puseră un băţ de trestie, cu mâner de
Semiramida se plecă asupra lui şi îl clătină: aur. La picioarele mortului rânduiră vase de aur, cu
— Sumazan, auzi-mă?... peşte, pui şi smochine, iar alături un ulcior de aur, cu
El horcăi şi făcu un gest, că o aude... cel mai vechiu vin asirian. Sumazan fu înmormântat
— Să nu te duci supărat din lumea umbrelor... după obiceiul Chaldeilor.
Tu ţi-ai cauzat pierzania... căci nimeni nu poate sărută După înmormântare, Babilonul se cufundă într’o
pe Semiramida, fără să-şi ia pedeapsa... Cel ce o vede jale adâncă. Oraşul avea aspectul unei cripte. Semira­
pe Semiramida, stăpâna lumii, în clipe de slăbiciune mida plângeâ întruna, şapte zile n’a mâncat şi n’a
femeiască, trebue să moară... beut, apoi chemă pe preotul cel mai înalt.
Prinţul gemu chinuit, dar se stăpâni şi o privi în — In palatul de aur din India, pe ţărmul Gange­
agonia lui dureroasă. lui, este un talisman...
— Erai tânăr, mi-e milă de tine... Dar lucrul nu — Ştiu — răspunse preotul, cu adâncă supunere —
se putea isprăvi altfel. Căci moartea voastră, moartea dar să nu-1 cauţi...
amanţilor mei este pavăza cea mai sigură a stăpânirii — Dacă voiu aveâ talismanul, Sumazan va învia
asiriene... Moartea voastră mă scapă de orgiile ne’ntre- din morţi.
rupte, moartea voastră îmi dă puteri, să conduc cu — Va învia... dar va muri un milion de oameni...
mână de fer frânele împărăţiei mele extinse... — răspunse preotul cu răceală, apoi se cutremură, vă­
Sumazan se zbăteâ în chinuri. Ochii lui sticloşi zând că faţa palidă a reginei se împurpurează.
se aţintiseră asupra femeii minunate. — Cine eşti tu, de vorbeşti astfel ? Eşti zeu sau
— Se-mi-ra-mi-dă... demon ? De unde ştii ?
Ea urmâ, cu un zimbet îndurerat: — Sunt şeful oraclului. Cunosc mersul stelelor.
— Pe alţii îi trăgeam în ţapă, sau îi chinuiam cu Deasupra Indiei se vede o stea cu coadă... Dar ch ar
:
moarte îndelungată. Faţă de tine am fost milostivă... dacă nu aş cunoaşte viitorul, ştiu totuş că ai suferi
ca să nu suferi mult... înfrângere, căci cunosc puterea Indiei. Oştile tale se
— Mă doare, mă doare... — gemu prinţul şi faţa vor nimici în ţări necunoscute şi Sumazan rămâne şi
i se schimonosi de moarte. Zeul Samas aruncă asupră-i pentru mai departe în groapă, şi când sărurile cu cari
raze de purpur. l’am îmbalzamat îşi vor perde puterea, se va preface
Semiramida se plecă, contemplând mută agonia în ţărână...
frumosului prinţ indian. In vreme ce începu să plângă, — Minţi!
îşi duse mâna la inimă şi se tângui cu lacrimi: Preotul rămase neclintit fără să răspundă. Regina
— Şi totuş... şi totuş... te iubesc Sumazan... nu­ se sperie şi zise, pe un ton mai liniştit:
mai acum ştiu, când te-am perdut... cât de mult te — Voiu lua cu mine un milion de oameni, din­
iubesc!... tre cei mai viteji.
Sumazan zimbi şi clătină din cap, gemând. — Vei fi biruită.
— Baal, ajută-mi. . — se ruga regina — ţi-am ri­ — Voiu lua cu mine două milioane, floarea oşti­
dicat templu. Ajută-mi... lor mele şi voiu mătură lumea, cum spulberă vântul
Căzu lângă prinţ, plângând şi zmulgându-şi părul. nisipul pustiului!
— Sumazan, nu muri, nu muri!... — ţipâ ea, îm­ — Vei fi biruită.
brăţişând capul muribundului. El o privi cu ochii sti­ Regina sări de pe canapea şi se apropie de preot.
cloşi, strătăiaţi de aţe sângerată şi adunându-şi toată — Voiu luă cu mine trei milioane de oameni, pe-
puterea, spuse, cu glas stins: destrime, cavalerie şi căruţaşi... Inţelege-mă ! Şi voiu
— Semiramidă... este acasă la mama... un talis- strivi India cu revărsarea popoarelor mele.
man... ce învie pe oamenii tânări... Glasul ei erâ tot mai strident, statura ei sveltă
Trupul i se întinse, buzele i se umplură de spumă tremură de furie. Preotul nu îndrăzni să-i răspundă.
însângerată, şi muri. Semiramida erâ nebună de durere. Semiramida ţipâ:
— Voiu îneca lumea în sânge! Voiu zgudui ce­
4. Mai puternic decât zeii... rul şi pământul, voiu încurca cursul stelelor şi... şi...
Cadavrul fu stropit cu săruri aromate, înfăşurat Tăcu tremurând de emoţie. Urmâ o tăcere grea,
în giulgiuri scumpe. II duseră apoi la groapa săpată chinuitoare. Preotul o întrebă inconştient, cu mirare:
în marmură albă, aşezându-1 pe rogojini muiate în ră­ — Şi toate acestea pentru un talisman ?...
şină. Aşezară pe mortul iubit, culcat în stânga, cu ge­ — urmează —
nunchii adunaţi ca şi când ar durmi. Ii puseră Ia că-
pătâiu o cărămidă de pernă, îi întinseră mâna stângă,
punându-i în ea un vas de aramă, apoi îi aşezară mâna
dreaptă deasupra vasului. La încheietoarea mânii îi a­