Page 9 - 1913-25

Ramsay, că: „în vieaţă residă isvorul Celea trei comedii: „Liniştea ca­ atâtor sforţări dureroase, pe cari le
tuturor formaţiunilor materiei şi vii­ sei", „Furtuna casnică" şi „Cererea facem în fiecare zi, până la cea din
torul splendid al lor“. Trecând peste în căsătorie", au entusiasmat publi­ urmă în care sufletul nostru scapă
celealalte articole, tot atât de inte­
resante, („Vibraţiile", „Lumea sensu­ cul. Dna Bârsan a fost splendidă. din legăturile acestea materiale. Şi
rilor noastre", „Spaţiul şi timpul", Artiştii noştri au adus cu sine mângăerea noastră trebue s’o căutăm
„Radio telegrafia şi fenomenele tele­ de data asta pe dl Toneanu, o foarte în necurmata dorinţă cătră veşnicul
patice"), remarcăm îndeosebi „Vieaţa norocoasă achisiţie. Numele d-sale şi negrăitul ideal al Divinităţii.
celulei şi vieaţa organismului", în care va rămâneâ la noi, şi, într’un viitor „Săturâ-mă-voiu Doamne când
materialiştii, cei de bună credinţă, —
de uşureii băieţandri cu mutre de-o turneu, dl Bârsan nu va puteâ să mi se va arătă mărirea ta!"
gravitate ridicolă, cari cred că-şi do­ vină fără dl Toneanu, căci publicul Da, într’adevăr a face astrono­
vedesc modernismul prin gesturile de nu s’ar împăcâ cu lipsa d-sale. mie ori fiziologie ori altceva la fel,
savantlic ieftin, nu poate fi vorba — Public a fost puţin în seara de nu e lucru urât. Dar de-o mie de
vor avea material de serioase medi­ miercuri; jurul n’a venit, ceea ce e
taţii. Celula organismului nostru, cu ori e mai frumos a căută să înţele­
vieaţa ei inteligentă, cu înoirea ei, explicabil. Pe sâmbătă e nădejde gem acest graiu sublim care se des­
sare totuş are un capăt, cu păstra­ de-o aglomeraţie mai mare. Jurul nu prinde în tăcere din întreaga natură
rea conştiinţei şi a memoriei indivi­ va lipsi de data asta, credem. prin complexitatea şi simplicitatea
duale din partea complexului de ce- Asupra reprezintaţiilor vom re­ ei, prin legile ei neschimbate, prin
iuli, chiar când acestea se înoiesc, veni în nrul viitor.
sunt tot atâtea fenomene, cari re­ toate formele şi culorile şi prin toate
clamă serioase adânciri. □ □ □ tainele ei.
Scrisul dlui Todica e totdeauna In faptul serii Ei bine! După o zi sub razele
atrăgător chiar şi prin stilul d-sale arzătoare ale soarelui, după o zi de
jşor, nesilit, adeseori de-un umor Pământul se mişcă în jurul axei muncă obositoare pentru câştigarea
0
ootrivit şi înviorător. E citit cu drag, sale şi după cum este el faţă de pânii cea de toate zilele întru su­
fără oboseală. Cei cari vreau să se
£ină în curent cu înaintările ştiinţei părintele lui soarele, avem şi noi doarea frunţii noastre, vine un timp
iu se pot lipsi de cărţile dlui Todica. ziuă şi noapte. Intr’o jumătate de în care sufletul nostru poate să-şi
Ca parte morală, dl Todica poate rotaţie ne poartă sub razele arză­ mai uite grijile vieţii pământeşti şi
fi mulţămit. Bună luptă poartă. E toare ale soarelui iar în ceealaltă să se înalţe plin de dor mai presus
de datoria noastră, a cetitorilor, să-i jumătate ne poartă sub razele blânde de această materie imperfectă. Un
sprijinim şi noi nisuinţele, în folosul ale lumii. Şi avem astfel o zi astro­ timp în care sufletul poate să audă
aostru şi în potriva pagubei sale nomică din care o jumătate o chel­ mai bine ca oricând cuvintele adânci
materiale. Şi pentru una şi pentru
alta, hotărât merită. ^ i in tuim în munca pentru pânea cea de ale acestui graiu divin. E seară, e
toate zilele, iar o jumătate o folosim preludiul plin de poezie, plin de
unu
pentru repararea maşinei noastre frumuseţe, plin de farmec al nopţii.
Sofii Bârsan în Orăştie. complicate şi pentru recâştigarea Atunci mă aşez la fereastra mea din
forţelor perdute. Dar ce fac eu ? grădină, îmi reazăm coastele pe ea
Simpaticul apostol al Thaliei ro­ astronomie şi fiziologie ? Nu-i ne- şi sufletul meu îşi ia zborul în de­
mâne ardelene, dl Zaharie Bârsan, voe ! Pe noi ne interesează mai în­ părtare, se perde, aleargă, zboară
n al IX-lea turneu artistic al său pe tâi de toate esenţa şi poezia lucru­ până ce obosit se întoarce iarăş în
a noi, oraşului nostru i-a dedicat rilor, căci acestea le cere sufletul casa lui de lut.
iouă seri, ziua de Miercuri 18 1. c. nostru fără încetare în toată vremea. Ce plăcere dulce şi curată simte
ji cea de Sâmbătă, 21 Iunie nou. Atâtea şi atâtea probleme mari ale inima mea în răcoarea serii şi în
"ireşte, ca atâţia ani dearândul, ve- vieţii! Atâtea şi atâtea întrebări la pacea sfântă a ei. De jos din gră­
îirea Soţilor B â r s a n în mijlocul cari nici un muritor nu poate să dină se înalţă în aer parfumul curat
îostru, înseamnă un adevărat eveni- răspundă. Şi cu toate acestea cât al florilor de liliac, mă mângăe şi
nent artistic. Publicul ardelenesc se de frumoasă şi cât de măreaţă e se perde până departe ca o jertfă
iimte legat, cu puternice fire sufle- lumea asta întreagă pe care o vedem de mirodenii pentru fiinţa acea in­
eşti, de aceşti fruntaşi artişti ai în noi şi în jurul nostru pierzându- finită al cărei glas îl ascult. Sub
Teatrului Naţional.
se în atotputernicia şi eternitatea streşină în cuibul de rândunele pace.
„Artiştii noştri", se spune prin infinitului. Totul e numai frumseţe, Doar din când în când, ■ arareori se
)răşelele noastre, ori de câteori vine totul e vesel, totul e bine, totul e aude câte un ţiuit somnoros care
forba de Soţii Bârsan. Şi au un plăcut, totul ne vorbeşte un graiu împlineşte totuş o rimă drăgălaşă
nţeles adânc acestea vorbe. Hotărât: nespus de dulce pe care căutăm să-l în această poezie a nopţii ca o apo-
:i sunt ai noştri sub multe raporturi. deslegăm. giatură uşoară pe struna cea sub­
Seara de miercuri, ca prestaţie Numai imperfecţiunea noastră ne ţire a vioarei lui Paganini din Nopţi
irtistică a fost la înălţime. Asupra amăgeşte adeseori, numai în ea tre- florentine.
icestei împrejurări, nu mai e nevoie bue să căutăm ceeace numim rău, Câte-un liliac îmi întretae zarea
stăruim. Singur numele Bârsan, durere, suferinţă, mâhnire. Numai din când în când cu zborul lui şue-
i o dreaptă garanţă. imperfecţiunea noastră este cauza rător şi în rotocoale mari şi repezi