Page 20 - 1913-26

Pag. 372. C O S 1 N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - N r . 2 6 .

„Glume d’astea să nu mai faci ManolicăL. Cu „Iartă-mă Sofie, că a trebuit să fac acest pas...
moartea nu trebue să ne jucăm! De unde puteam să scot cei 8000 de lei lipsă?!... Acu
Până şi popei, care a botezat, i-a făcut una. A cred că ai înţeles de ce mi-am procurat bomboana ceea
găsit prilejul, când Sfinţia Sa şi-a pus potcapul pe masă, de sublimat!... Mâne trebue să vie ancheta! S’a găsit
să vâre sub sfântul acoperiş un sticlete. cineva să mă denunţe“.
Care n’a fost spaima preotului, când, luându-şi Judecătorul întinse scrisoarea spre prietinul cel
potcapul de pe masă, s’a pomenit deodată cu sticle- chefliu, care se uită speriat spre faţa nemişcată a di­
tele în nas. rigintelui.
Da odată, nu l’a făcut pe judecător s’alerge la Cum ceti cele câteva rânduri, se trezi deodată.
centru, fără să fi fost chemat!... I-a făcut o telegramă Numai atât a strigat: „Vai de mine!"
falsă, ca din partea preşedintelui. Şi credeţi că jude­ Apoi, cu mâna tremurând, se apropie de mort şi
cătorul s’a supărat ? Doamne fereşte! Ba a râs cu pre­ începu să şteargă în grabă, semnul ştampilei de pe
şedintele de gluma lui Pleşu. fruntea rece a fostului său prietin.
Intr’o noapte, Pleşu a făcut un chef uriaş, la o
cârciumă, în tovărăşia celor mai recunoscuţi „sugători"
de acolo. Pe la două, după miezul nopţii, Pleşu s’a
întors acasă. N’a vrut să intre în odaia nevesti-si, de
frică să n’o supere, şi a intrat — cum a mai făcut şi FLOAREA BETCILIEI
altă dată — în biuroul oficiului, unde aveâ la îndemână
o dormeză. ROMAN DIN EPOCA AS1R0-BABIL0N1ANĂ
Spre dimineaţă, factorul postai l’a zărit pe ochiul DE: ŞTEFAN LÂZÂR. - 22 -
ghişeului, stând întins pe spate. I-a fost frică să nu-1
trezească şi l’a lăsat să mai doarmă. TRAD. AUTORIZATĂ DE: ALEXANDRU CIURA
Peste o jumătate ceas, veni la oficiu, unul dintre
tovarăşii de chef ai lui Pleşu. Nici el singur nu ştiâ Regina se stăpâni, amintindu-şi că e în faţa celui
de ce venise. Când i-a spus factorul postai, că şeful mai puternic om al ţării şi zise liniştită:
încă doarme, chefliul i-a răspuns: — Nu mă înţelegi...
„Dă-1 dracului!... Las’ că-1 scol eu!" — şi dădu „Talismanul e numai pretext. Mie îmi trebuesc
buzna în oficiu. Când l’a văzut pe diriginte, întins pe comorile Indiei, ca să-mi umplu visteria şi să încarc cu
spate, cu gura strânsă, cu ochii sticloşi, opriţi în tavan, diamante templul lui Baal, a cărui columnă eşti tu...
se dete îndărăt aproape îngrozit.
îmi trebuesc comorile Indiei, cari nu se pot compară cu
Da îndată începu să râdă, cuprins de amintirea
unui lucru glumeţ. altele în lumea întreagă".
„Aşa? Crezi că o să mă păcăleşti!" — îl ame­ Apoi continuă mai aprinsă:
ninţă cu degetul şi luminat, deodată, de o idee minu­ — Voiu anectâ India la imperiul meu şi aceasta
nată, luă stampila oficiului şi apropiindu-se de cel ne­ va fi cea mai strălucită a mea. Şi voiu aduce şi ta­
mişcat, aplică pe fruntea palidă a dirigintelui, pecetea lismanul acela, ca să-l înviu pe nenorocitul Sumazan,
de pus pe scrisori. căci vredniceşte. El mi-a dat adecă idea, de-a cuceri
Bucuros că nu se mişcă deloc, îi puse pe piept, India cea neînchipuit de bogată.
un tampon, o cutie de chibrituri şi un registru de
chitanţe. Preotul rămase rece.
Apoi se strecură pe uşă în vârful picioarelor. în­ — Voiu pune mâna pe talisman, înţelege-mă!
tâlnind în sală pe factorul postai, îi zise, făcându-i un — strigă regina înfuriată. — Va fi al meu, chiar de ar
semn tainic: trebui să mă războiesc cu toţi zeii, căci Semiramida e
„Să nu-1 scoli!... Lasă-1 aşa... Mă duc să-l chem mai puternică decât toţi zeii laolaltă.
şi pe judecător, să-l vadă". Urmâ o tăcere de moarte. Preotul se depărtă şovă­
îngrijită oare-cum, de tăcerea de peste sală, ne- ind. Semiramida dete ordin, să sufle goarnele de alarmă.
vesta dirigentului intră în biroul oficiului.
„Cine şi-a bătut joc!" — strigă, cu inima strânsă, 5. în ţara diamantelor.
văzându-şi bărbatul nemişcat, cu buzele strânse, cu
fruntea stampilată, cu pieptul acoperit de lucrurile a- Plecară spre India trei milioane de pedestraşi, un
celea, atât de nepotrivite. jumătate milion cavalerie şi o sută de mii căruţe.' Se­
Se apropie de el strigându-1. Da când i-a atins miramida nu aveâ elefanţi, ca Stabrobates, trimise deci
mâna rece şi galbenă ca ceara, dete un ţipăt de groază.
o sută de mii de cămile, îmbrăcate în piei de bivol,
In clipa aceea intrară judecătorul, tovarăşul de ca să-i ducă în rătăcire pe Indieni. Oastea uriaşă fu
chef şi alţi prietini. Când auziră ţipetul desnădăjduit transportată cu două mii corăbii peste râul Indus. Co­
al femeii, încremeniră în uşă. răbiile au fost pregătite acasă şi au fost transportate
„A murit!... N’auziţi că a murit!" — se văitâ fe-
meea, aruncându-se peste trupul rece al bărbatului ei. până la Indus, cu cămilele.
Oastea uriaşă a trecut râu!, fără nici un incident.
Judecătorul, revenindu-şi în fire, se apropie de
masa biuroului, unde îl atrăgea o coală scrisă cu litere Semiramida nu întimpinâ nici o rezistenţă. Pătrunse în
mari, tremurate. India fără nici o piedecă ; Stabrobates se refugiase.
O ceti repede: Semiramida ştiâ foarte bine, că retragerea regelui