Page 21 - 1913-26

N r . 2 6 . C O S I N Z E A N A Pag. 373.

idian e numai cursă, dar se încredeâ în armata ei Se luptau desperate, fără să scoată o vorbă, nu­
uternică, şi ne mai putându-se retrage, pătrunse tot mai ochii lor vorbiau, se luptau mândre căci erau vi-
tai înlăuntrul ţării. Pe urma ei rămânea pustietate. Fla- teje şi amândouă erau îndrăgostite de acelaş bărbat...
ările, ce se ridicau până la cer, vestiau puterea Ba- Numele lui trăiâ în sufletul amândorora, mai zgomotos
ilonului şi înfrângerea Indiei. Iată, a venit o femeie ca tulnicul de luptă şi mai strălucitor ca soarele...
hâldee şi cu puterea ei năprasnică demolează templele Spadele se încrucişară şi sabia indienei atinse
trăbunilor zei indieni, scobite în stâncă şi împodobite braţul Semiramidei, umărul, apoi sinul... S’a sfârşit!
u aur şi răscoleşte mormintele, sub cari semi-zeii dorm Soldaţii babilonieni năvăliră într’acolo, pe urmele fiicei
bmnul lor fericit! de rege, ce se depărtâ:
Semiramida îl urmări pe Stabrobates săptămâni — Lăsaţi-o în pace...
itregi. Oastea ei imensă se mişcă leneşă, până ce se Haina ei cu tivituri scumpe erâ plină de sânge,
omeni deodată împrejmuită de trupele indiene. şovăi, un ofiţer din gardă voiâ să o spriginească, să
Tabăra babiloneană se adăpostise într’o strâm­ nu cadă. Semiramida îşi îndreptă statura ei de zeiţă,
bare, când răsunară deodată buciumele de luptă, stân- ochii ei scânteiară, când zise ofiţerului:
ile se clătinară şi luptătorii lui Stabrobates căzură ca — Nu e nimic...
n trăznet asupra oastei asiriene, ei se năpustiră ca un Şi zimbi, ochii îi străluciau şi o lacrimă de femee
otop şi înainte de a-şi fi putut adună rândurile, cava- fericită izvorî din ochii ei, picurând pe rana dela mână.
:ria indiană răzbi printre ei.
Lupta fu crâncenă, îngrozitoare. Cămilele Semi- 7, Sumazan, dormi?...
imidei eşiră la iveală şi cavaleria indiană se împrăştie, — Sumazan, dormi ? M’am reîntors din India,
'.aii se speriaseră de cămilele diforme şi o luară în
auzi tu Sumazan ? Nu am adus talismanul şi oastea
oană. Dar nu erâ scăpare, pedestrimea babiloneană îi . >, • T ■
mea, cei trei milioane şi jumătate luptători, au rămas
nprejmuise. Atunci năvăliră elefanţii lui Stabrobates în regiunile Indusului, căci Stabrobates m’a înfrânt, m’a
pedestrimea, cavaleria, soldaţii de pe cămile şi de alungat până la hotar şi m’a strivit ca pe un vierme.
e elefanţi, căruţaşii se amestecară într’o vălmăşală în- Priveşte! vezi aceste patru răni? Le-am primit dela
rozitoare, măcelărindu-se în strâmtoare. Soarele ce ră- logodnica ta, domniţa cu părul de aur... M’a rănit pen­
irjâ arunca o ploaie de raze asupra lor. tru tine, şi sunt fericită, Sumazan, că am îndurat du­
Forţele erau egale, eşind biruitoare, când trupele reri pentru tine, cum ai îndurat şi tu din pricina mea...
emiramidei, când cele ale lui Stabrobates. Mii de oa- N’am aflat talismanul... şi nu mai pot nici plânge, căci
ieni cădeau, alte zeci de mii veniau în locul lor. Şi sufletul meu s’a curăţit şi acum aştept liniştită, cu o
ipta a durat până sara, până în cealaltă zi, încât pă- speranţă de fericire, moartea şi aceea renaştere glo­
ântul nu mai putea soarbe sângele vărsat, sângele se rioasă şi plină de fericiri, de care povestesc cărţile
iunâ în bălţi apoi în păraie, ce curgeau grăbite spre
voastre sfinte... Vieaţa aceea nouă, în care iar ne vom
rădinile sfinte de portocali. Luptă decurgea fără în- întâlni, Sumazan, şi atunci eu te voiu iubi şi tu mă
erupere. Semiramida desperată, pără baldachinul ei vei ucide...
e purpur şi ridicându-şi sabia cu două tăişe, se a- *
estecă în vălmăşala luptătorilor... Povestitorul isprăvise. Faţa lui erâ îndurerată şi
Asirienii priviau în gol, gândindu-se la mâhnirea Se­
6. Lupta femeilor. miramidei. Baldaros zise, într’un târziu:
— Vai de femeea, care îşi lapădă firea şi lucră
Un elefant alb se năpusti între luptători, încât
peste puterile ei, împotrivindu-se poruncilor inimii.
amântul bubuia sub tălpile lui înspăimântătoare. Erâ Un soldat asirian zise:
icălecat de un soldat indian şi acesta îndată ce zări — Nuofer, mai spune o poveste.
t Semiramida, descălecă şi se năpusti asupra ei. — Acum nu. Zeul Samas se pleacă spre odihnă,
Semiramida ştia cine o atacă. E fata lui Stabro- să ne pregătim cina, pe urmă mai spun o poveste...
Asirienii cei negri se ridicară, pregătindu-şi cina
ates, căci are părul de aur şi ochi albaştri ca cerul, în căldări mari: carne de cal.
im îi spusese Sumazan... Ea se strecurase în luptă, Incurând un soldat observă.
ră ştirea tatălui său, ca să ucidă pe regina din Ba­ — Priviţi la Iudita: Trece în cortul Iui Holofern.
lon, căci ştia deja, că femeea aceasta a cauzat moar- O fericitul de el!
ă iubitului ei... Asirienii priviră lung în urma ei, unul zise:
— Ce haine împodobite are.
Se măsurară cu privirea, fiica regelui indian erâ Altul zise: Mersul ei e ca un dans legănător.
brinsă la faţă, Semiramida erâ palidă. Se încăerară, — N’am văzut niciodată o femee aşa de frumoasă,
ca regelui indian atacă. Semiramida se apără numai, — observă al treilea.
ie se luptau în tăcere, în vreme ce lupta se desfăşură Şi când Iudita dispăru între corturi, Nuofer, ve­
î atâta furie în preajma lor. Semiramida trebui să se stitul povestitor zise cu un fel de presimţ bănuitor:
tragă, căci contrara ei învârtiâ spada cu o furie — Ai crede, că e însaş Semiramida...
ilbatecă. — urmează —