Page 1 - 1913-27
P. 1

Nr. 27.                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N    A                       Pag. 381.

  îtregi de picuri deşi, ca cernuţi de-o   tot  cuprinsul  vederii  şi  zările  se   oameni  se  f r ă m  â n t ă   supuşi  de
  ată  uriaşă.  Ploaie  măruntă,  tom-   îmbumbă  cu  teamă  par’că,  atunci   groază.
  atică,  care  sporeşte  grozav.  Se  por-   te  apasă  greu  mocnirea  firii.  E  ca   Iată,  colo  se  frânge  o  salcie
  eşte  de  dimineaţa  şi  curge  cu  a-   şi  când  te  roade  o  prevestire  nelă­  bătrână.  Vârtejul  o  ridică  cu  putere
  seaş  îndârjire  zile  dearândul.  Nici   murită,  un  gând  neguros:  ce-o  să   şi  o  izbeşte  de-un  podmol.  Casa  de
  licărire  de  lumină  prin  plumbul   se întâmple, Doamne?            pământ  se  clatină,  păreţii  se  pleacă
  lăţimilor,  nici  o  rază  milostivă,   Te  tot  uiţi  afară  prin  geamul   într’o  parte.  Vai,  cad...  O  pisică
  louă, plouă...                    încefuit  şi  aştepfi  să  prinzi  o  undă   plânge  pe  coperiş.  Stăpânul  îşi
     Pământul  nu  mai  poate  primi   de  lumină  de  undeva,  din  vre-o   frânge  mânile  alături.  In  fundul  gră­
  tâta  umezeală.  Coastele  de  pădure   spărtură  de  nor.  Zădarnic.  Ploaia   dinii,  pe  coastă,  o  femee  desperată
  imegă.  Bietele  sămănături  se  în-   urmează cu îndărătnicie. Ţâr-târ-fâr...  strânge  pe  lângă  sine  o  ceată  de
  nd  supărate  pe  piepturi  de  răzoare,                              copii  cari  tremură  de  frică  şi  de
  ar’că  simt  şi  ele  greutatea  norilor   Dela  o  vreme,  după  zile  de   frig. Mânia lui Dumnezeu.
  ovarnici.  Firele  de  grâu  au  plecat   ploaie,  se  anunfă  potopul.  Pârâia­  Ajuns  la  oraş,  potopul  se  bate
  apetele,  iar  foile  de  cucuruz  atârnă   şele  se  umflă  pe  coaste,  ca  vinele   de  ziduri,  îneacă  străzi  şi  curţi.
  esperate.                         unui  uriaş  întărâtat.  Pornesc  din   Nici  cele  mai  puternice  poduri  nu-i
     Nici  o  gură  de  vânt,  nici  un   toate  părfile,  îmbărbătându-se.  Saltă   pot  sta  împotrivă.  Puterea  ome­
  gomot.  O  linişte  adâncă  s’a  înstă-   peste  trunchiuri  răsturnate,  ca  nişte   nească  se  arată  neputincioasă  în
  ânit  pretutindeni.  Doar  picurii  de   băieţandrii  zglobii.  Şi  chiotesc  spre   faţa  elementelor  înfuriate.  Compa­
  loaie  dacă  se  aud,  ca  cântecul   văi,  preschimbându-se  în  duşmani   niile  de  soldaţi,  comandate  la  pri­
  năduşit al unor greeri îndepărtaţi.  năvalnici.  In  faţa  unui  obstacol  mai   mejdie,  stau  deoparte  cu  legături  de
   E  mai  chinuitoare  ploaia  înceată,   serios  se  unesc  mai  mulţi,  se  o-   funii  şi  cu  peluri:  nu  pot  începe
  iomoală,  decât  furtunile  năpraznice.   presc  pe-o  clipă  adulmecând  par’că   nimica.  Cel  mult  iau  în  braţe  copii
  !ând  vezi  în  depărtare  năvală  de   slăbiciunea  contrarului,  apoi  se  a-   şi-i  duc  la  adăpost.  Nu  mai  sunt
  lori,  auzi  tunete  şi  vezi  biciuri  de   vântă  mugind.  Şi  biata  căpiţă  de   drumuri,  nici  cărări.  Apele  spală
  dc  împletecindu-se  pe  pânza  văz-   fân,  sau  malul  de  pământ,  se  prăvăl   calea  ferată  şi  trenurile  adastă  pe
  luhului,  atunci  te  cutremuri,  e  ade-   învinse şi noroite.       la gări, cu căzanele răcite.
  ărat,  dar  totuş  din  semne  simţi   Văile  se  umplu  de  apă  năvăli­  Râurile  revarsă  peste  câmpii
  e  va  să  vină  şi  te  împaci,  aştep-   toare.  La  gaturi  se  sbat  armăsari   belşug  nemăsurat  de  ape  tulburi,
  ând  deslăntuirea  furtunei.  Picurii   turbaţi  şi  troznesc  zăgazuri.  Urlă   gălbui. Murăşul e o mare.
  nari,  răpăitori,  vin  repede,  se  cern   valuri  pretutindeni  şi  potopul  se   Groaza  şi  desnădejdea  supun
  :u  iuţeală  şi  trec.  Iar  după  dânşii   încheagă  cutropitor.  Ajungând  la   toate  inimile.  Frunţile  oamenilor  se
  ti  că  are  să  urmeze  râsul  dulce,   sate  sau  la  oraşe,  nu  mai  sunt  pu­  pleacă  grele  de  gânduri.  Viitorul  se
  nviorător, al soarelui. Păraiele vuiesc   teri  ca  să-l  stăvilească.  Se  năruie   arată întunecat, nenorocit.
  in  ceas  două  şi  vara  străluceşte   garduri,  gem  pomii,  se  clatină  punţi   Apele  tot  clocote  în  văi.  Şi  de
  nainte, ca o zeiţă biruitoare.    şi  poduri.  Dobitoacele  mugesc  în­  sus,  din  văzduhul  cenuşiu  curge
    Insă  când  se  închide  cerul  peste  spăimântate  prin  ocoale,  iar  bieţii  mereu. Plouă, plouă...


























 Strada Porumbului din Orăştie sub apă.               Strada Fabricii din Orăştie sub apă.
 Stopul din zilele trecute a făcut ravagii cumplite îndeosebi pe valea Murăşului şi chiar în Orăştie râurile de munte au ieşit din
                                alvie şi au acoperit câteva străzi mărginaşe ale oraşului.
   1   2   3   4   5   6