Page 11 - 1913-27
P. 11
N r . 2 7 . C O S I N Z E A N A Pag. 391.
— Vagao, umple cupele cu vârf, să bem şi să tremură, dar se făcu că nu-1 observă. Se întoarse zim-
uităm supărarea, năcazurile, totul... Crede-mă Tompar, bind spre Holofern, căci observă, că faţa i se poso
srede-mă, tot omul îşi are năcăzul lui, chiar şi aceia, moreşte. Şi Holofern, înviorat de zimbet, o privi cu
sari zimbesc aşa de veseli... ochi aprinşi:
Şi râse voios, închinând cupa, în sănătatea bă — Eşti mai frumoasă, ca toate fetele Babilonului!
trânului rege: — Tu eşti mai frumos ca pădurea Libanului! —
— Zeii, cari veghiază asupra Babilonului, să ocro răspunse Iudita.
tească şi vieaţa ta cinstită, Tompar! — Ochii tăi sunt mai strălucitori ca soarele!
Şi iarăş goli cupa. — Ochii tăi ca noaptea întunecată...
Comandanţii cădeau de somn, Thartan încă erâ Se strânseră mai aproape.
somnoros, când se pomeniră cu toţii, auzind un glas — Eşti mai gingaşă ca rouă dimineţii...
drăgălaş: — Tu eşti mai puternic ca steagurile taberii!
— Ah! Nebunul îşi ridică faţa plină de pistrui, rângi în
Iudita apăru în cort, mai frumoasă şi mai ferme tunecat şi arătând spre Iudita, zise:
cătoare, ca ori când. — Tu, ludito, eşti mai puternică şi decât steagu
— ludito! rile taberii!
Holofern făcu spre ea câţiva paşi împletecindu-se. Iudita se cutremură de ochii lui înspăimântători,
— Bine ai venit, ludito... ce se înfigeau asupră-i, cu lumina lor ştearsă. Instinctiv
Ochii ei străluciră, şi Bilbo, care stâ posomorât se apropie şi mai mult de Holofern:
lângă scaunul de aur, observă, că în ochii ei râd o miie — Stăpâne...
de demoni şi de îngeri. — N’ascultâ ce spune... — râse Holofern.
— Te salut, stăpâne al meu... M’ai chemat şi Bilbo zise iarăş:
am venit... — Ia seama, măgar încălţat ce eşti! Nu uitâ, că
— Ca să-mi adormi sufletul, cu un cântec fru îndrăgostitul e mort de jumătate... Ia seama, femeea a-
mos... el o învăluia într’o privire caldă, în vreme ce ceasta e şarpe şi-ţi va muşcă inima...
ceialalţi o priviau cu admiraţie şi ei. Adause în glumă:
Holofern strigă înfuriat:
— Dar Holofern niciodată nu porunceşte femei
— Cară-te de aici, să nu te mai aud!
lor, ci le roagă numai, ca un cavaler biruitor...
Nebunul continuă:
Faţa Iuditei se impurpură. — E un şarpe, a cărui muşcătură e mortală...
— Stăpâne, vorba ta răsună ca freamătul tainic Din norocire Holofern nu-1 auzi, căci toată lumea
al pădurilor. Sunt prea fericită de mărinimia ce ai ri- râdea de Sarezer, care în clipa aceea se rostogoli de
sipit-o cu mine... pe scaun, mort de beat.
Holofern o luă de mână şi o duse la scaunul de
Servitorii îl ridicară şi îl duseră în cort. Rabsaris
aur. O aşeză alături de el şi începu să-i vorbească în
râdea mai cu poftă, deşi el erâ mai turtit...
taină. Muzica începu iarăş coarde domoale. Thartan zise:
Holofern le făcu semn să tacă. Se plecă spre Iu
— Nu este o femee mai frumoasă ca ea în în
dita, întrebându-o:
treaga lume...
— Spune-mi, îmi cânţi ceva frumos ? Ce vreai
Rabsaris dormita, Sarezer încă erâ foarte beat.
să-mi cânţi ?
Tompar zise, cu o politeţă drăguţă de om bătrân:
— Despre cine aş putea să cânt Doamne, dacă
— Nici eu nu am văzut o femee mai frumoasă,
nu despre tine, al cărui nume glorios îl vesteşte în toată
îmi zvâcneşte inima când o văd, deşi inima mea îi aşa
lumea orcanul ce zmulge copacii din rădăcină; al cărui
de bătrână, de înfrântă şi de ostenită, încât abia mai
nume îl şoptesc zefirii, când stau de vorbă cu florile
bate...
îndrăgostite... Stăpâne, când stăm de veghe pe întări-
— Fecioara! — murmură Bilbo, privind la Iudita
turi, în nopţile cu lună, privind la cortul tău, numele
cu ură.
tău îmi venea pe buze şi am făcut un cântec despre
Holofern spuse, cu glas scăzut:
tine... ascultă-1!
— La noi Asirienii, e un lucru foarte ruşinător
Holofern erâ zăpăcit de vin şi de cuvintele ei.
pentru femee, când nu ascultă de vorba bărbatului...
O îmbrăţişe şi o sărută şi râse satisfăcut.
dar astăzi, îţi spun pe toţi zeii Babilonului, trebue să
Erâ beat...
fii a mea!... — urmează —
Iudita râse, scuturându-şi capul.
Bilbo răspunse:
— Aceasta e marea artă a cuceririi, căci femeea
înteţeşte neasămănat mai mult dragostea bărbatului,
dacă nu se predă decât după opintiri îndelungate...
Ochii lui scânteiau de ură, încât Iudita se cu
