Page 7 - 1913-27
P. 7

Nr. 27.                                 C  O  S  I N  Z  E  A  N  A                         Pag. 387.

  rică,  mi  se  pare  n’am  ascultat  în  toată  viaţa  mea.  La
  altar  s’au  potrivit  protopopul  dela  Cluj  şi  părintele
  Dobreanu,  iar  la  strană  cântăreţi  de  sat.  Ecteniile
  curg  lin,  mângăetor,  răspunsurile  se  dau  cu  multă
  evlavie  şi  simţire,  iar  ceata  de  credincioşi,  săteni
  cu  cojoacele  şi  cu  bărbi,  ca  la  Topliţa,  femeile  cu
  învălitori,  sunt  cel  mai  curat  tip  de  munteni  Români,
  cari ni s’au păstrat undeva.
       Cu  o  mare  mângâiere  în  inimi,  simţim,  cum
  par’că  toată  viaţa  de  până  aici  am  rătăcit  prin  străine
  locuri — abia când si când licăriri înseninătoare —
                      y
  iar  acum  ne  regăsim  acasă,  în  lăcaşul  de  închinare
  al  strămoşilor  noştri.  Nu  ştim  să  le  zicem  pe  nume
  moşnegilor  şi  bunicilor  cari  se  închină  cu  evlavie
  înaintea  icoanelor  meşterului  Grigore,  dar  simţim  că
  îi  cunoaştem,  le  avem  în  inimi  trăsurile  feţelor,  toată
  fiinţa,  atâta  doar  că,  rătăcitori  pe  la  şcoli,  nu  i-am
  văzut de mult.
       După  slujbă  ne  încunjură  cu  drag,  ca  pe  vechi
  cunoscuţi.  Multe  femei  şi  fete  în  vestitul  port  de  Corbu,
  Bilbor  şi  Tulgheş,  care  a  cucerit  în  vremea  din  urmă
  gustul  domnişoarelor  şi  doamnelor  noastre  la  petre­
  ceri  şi  la  baluri  festive.  Şi  pe  dreptul.  Că  într’adevăr,
  acest  port  e  mai  frumos  ca  cel  dela  Sălişte,  face  cor­
  pul  mai  svelt,  mai  mlădios.  E  de-o  gingaşă  şi  poetică
  sălbătăcie.  Ceeace  croitorii  Parisului  s’au  nizuit  să   Biserica gr.-cat. română din Corbu.
  ajungă  cu  toaletele  strânse  şi  strâmte  ale  damelor  de
                                                        de  încoronare.  —  Şi  brâneţe  şi  fote,  cari  pot  face
  astăzi,  femeea  română  dela  poalele  apusene  ale  Ceah­
                                                        mândria  oricărui  muzeu  de  artă  din  apus.  Comori  a-
  lăului  a  avut  de  sute  de  ani,  cu  mai  multă  delica­
                                                        devărate.
  teţă şi cu mai discretă şi mai cuviincioăsă cochetărie.
                                                             După  masă  cercetăm  cu  deamănuntul  curtea
       Vedem  minunate  cămeşi  „cu  lăcrit",  cari  ar  putea
                                                        părintelui  Dobreanu  şi  ne  convingem,  că  sfinţia  sa  e
  să împodobească trupuri de împărătese în clipele lor
                                                        un  om  minunat.  Cucernic  slugitor  la  altarul  Domnului
                                                        în  dumineci  şi  sărbători,  părintele  Ioan  e,  în  zilele
                                                        de  rând,  un  meşter  cu  aptitudini  rare.  Un  meşter  ori­
                                                        ginal,  creator.  N’a  luat  învăţ  dela  nime;  tot  întemeiază
                                                        pe fantasia şi invenţia sa.
                                                             Nu  este  în  casa  şi  în  curtea,  ori  grădina  Sfin­
                                                        ţiei  Sale  vre-un  lucru  care  să  nu  poarte  pecetea  mâ-
                                                        nilor  sale.  lată,  îndată,  ici,  o  masă  de  scris  şi  etajeră
                                                        de  cărţi,  lucrată  şi  lustruită  ca  opera  oricărui  măestru
                                                        cu  şcoală.  Asta  are  o  minunată  proprietate:  toate
                                                        pulpitele  ei  şi  puiucurile  —  multe  —  de  din  jos  şi  de
                                                        din  sus  de  masă,  se  încuie  cu  o  singură  cheie!  Şi
                                                        are  un  mecanism  cu  mult  mai  simplu  şi  mai  practic
                                                        ca  al  meselor  americane.  Colo,  un  ceas  care  pe  lângă
                                                        clipe şi ceasuri, mai arata şi zilele săptămânii!
                                                             —  Aici  la  munte,  în  pustietate,  mai  uită  omul
                                                        socoteala  zilelor.  Dar  aşa,  ceasul  ne  spune,  —  lămu­
                                                        reşte părintele.
                                                             In  curte  o  fântână  cu  roată,  a  cărei  găleată  varsă
                                                        ea  singură  apa  în  vas!  Simplu,  practic  şi  bun.  In  ocol,
                                                        trăsuri,  căruţă,  sanie;  frumoase,  elegante,  trainice;  —
                                                        tot  lucrul  părintelui.  Dupăcum,  de  altfel,  toată  lemnă­
                                                        ria curţii şi a casei e lucrată de Sfinţia Sa.
              Preotul Dobreanu din Corbu.                    Lucrează  uşor  şi  cu  plăcere,  lucrează  de  dragul
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12