Page 11 - 1913-28

Nr. 28. C O S I N Z E A N A Pag. 403.

mai sigur şi mai strălucitor, ca să reverse atâta farmec
şi frumseţă mai târziu, când scriitorul se va odihni
deabinelea în groapa lui uitată.
*
* *
Azi nu mai trăesc Mecenaji, cari să asigure
poeţilor un traiu, la adăpostul grijilor materiale.
Ocrotitoarele Muze s’au ascuns şi ele tot mai
mult în desişul brădetului din Olimp, iar Pegas, năz­
drăvanul şi zburdalnicul Pegas de altădată, pare a fi
îmbătrânit şi el şi gurile rele spun, că ar fi înhămat
la un tramvai.
Scriitorii s’au scoborît din înălţimea lor olimpică,
la masa redacţională, scriind adese articole de co­
mandă şi lucruri plictisitoare, în vremece sufletul lor
sboară departe spre alte lumi, cu alte orizonturi.
Talentul a început a se comercializa şi el, ceeace
e un mare bine pentru publicul cetitor, dar în aceeaş
vreme o mare nenorocire pentru scriitor.
Şirele, peste cari cetitorul trece liniştit, punân-
du-şi sugarea după masă, sunt scrise adese cu atâta
căldură încât cetitorul nici nu-şi poate da seamă.
Tot ce agită mulţimea inconştie, se resfrânge în
sufletul scriitorului, ca într’un sismograf nespus de
sensibil. Căldura ce transpiră din şirele lui răzbate
încetul cu încetul, în vremece sufletul lui se consumă
ca o luminare, ce se mistue luminând.
Cetitorul primeşte de a gata hrana intelectuală,
fără să-şi dea seamă de munca istovitoare prin cari
au trecut rândurile, pe cari el le ceteşte cu atâta
uşurinţă.
Câte lucruri se spun numai printre şire, pentru
celce are simţul fin de a le distinge!
Câte lucruri nu se pot pune pe hârtie, căci sunt
atâtea piedeci şi obezi - vizibile şi invizibile - cari
îţi leagă braţul şi îţi zmulg condeiul din mână, chiar
în o vreme când par’că o putere supra-pământeană
îl poartă?
Şi câte nu se pot spune pentru o miie şi ‘una
de motive, căci altul e mediul în care se zbate scrii­
torul şi altă e lumea gândită de el!
Vedere din Adrianopol: O stradă turcească şi moşeele mohame-
El munceşte şi se zbate, ca un prizonier, obser­ dane. Căderea Adrianopolului a fost cea mai mare înfrângere
vând cu mirare, cum toţi ceilalţi - cei mulţi şi proşti, a armatei turceşti în războiul balcanic şi odată cu predarea lui,
războiul s’a încheiat repede, căci puterea de rezistenţă turcească
cum credea el, dar cari se adeveresc, dela o vreme, odată cu aceasta s’a frânt. Adrianopolul de altcum a jucat mare
mai cuminţi ca el — îi iau binişor pe dinainte, streco- rol în istoria Turcilor din cele mai vechi timpuri. Intre 1360
până la 1453 a fost reşedinţa sultanilor şi în cursul veacurilor
râtidu-se în staluri tot mai favorabile, cu parale multe s’au dat nenumărate lupte împotriva lui.
şi muncă puţină.
Dela o vreme i se pare, că toată vieaţa lui nu Spectrul implacabil îl mângâie cu cinism:
are nici un rost şi începe să dubiteze în sfânta lui — Se poate? Un scriitor de talia d-tale să
chemare, ce îl amăgiâ aşa de dulce, cu atâtea făgă- n’aibă nimic de preţ? Uite, ai totuş ceva: mintea,
duinţi, în vremea tinereţelor. mintea de aur, dă-mi-o mie şi suntem achitaţii...
E prea târziu acum, să se retragă. Scriitorul îi răspunde rece:
Un glas de stentor îi cere cu inzistinţă: — Mintea?... Mintea mea de aur?... Poţi să o
— Plata, domnule! iei! Şi aşa îmi era teamă, că o pierd... Nu ştiu, dacă
Scriitorul se scotoceşte prin buzunare şi spune n’am pierdut-o şi până acum...
imposibil:
— N’am nimic I