Page 12 - 1913-28

Pag. 404. C O S I N Z E A N A Nr. 28.

„Salut, fraternitate!
( S â n t e c — Domnule de Camper", zise Rablot, „cu ce
te-am putea servi?"
Mândră te-ai gătit cu flori
Primăvară fată Căpitanul de Camper se opri în faţa şefului său.
Şi-ai venit de sărbători
Ca o Prea-curatâ. De patru luni, acest ofiţer de stat major taciturn
urmă diviziunea. Cine-1 vedea pe Rablot îl zărea şi
Mi-ai adus din răsărit
Cântece şi glume, pe de Camper.
Sufletul mi l’ai răpit Bătrânul soldat pentru care bătălia nu eră decât
De s a dus în lume... o luptă cu sabia, şarjă imposibil şi ar fi fost ucis de
— Multe flori mai sunt pe munţi douăzeci de ori până acum, dacă tânărul său aghio­
Multe pe câmpie, tant nu ar fi chemat victoria într’ajutor.
Suflete cuminte fii, în rânduri, pentru a năpusti soldaţii în foc, nu
Adu-mi-le mie,
aveâ decât să se şoptească: „Asta e o idee de a lui
Ca la toamnă ’n nopţi pustii Camper" sau: „Camper crede că vom învinge". Omul
Fără pic de stele acesta ţineâ biruinţa în mână. Trupele îl iubeau cu
Să le-avem să ne jucăm o dragoste insensibilă şi supusă, aşa cum asediaţii
Suflete cu ele!...
Z. BARSAN îşi iubeau citadela şi năvălitorii tranşeele lor.
Rablot, cu instinctul lui de om simplu, price­
puse numai decât sufletul lui Camper şi nu îl lăudă
FOC! niciodată pe ofiţer de teamă să nu-i fie luat.
Aşa că, dela începutul campaniei, înainte de a
GEOROES d’ESPARBES trozni împuşcăturile, ei se întâlneau departe de trupe
şi aplecaţi pe caii lor, şopteau:
Rablot era un fost acrobat şi luptător de bâlciu, „Ai auzit?
pe care revoluţia îl incorporase într’un batailon de — Da.
voluntari. — Ce măgari, cei din statul meu major!, mor­
Pe vremea aceea se murea iute. Lipsurile din măi Rablot; sunt vecinie de părerea mea: „Dacă vrei
rândul statului major îl făcură să se înalţe, în doi retragerea, generale, ei bine, s’o ştergem repede!" Nici
ani, la gradul de general în şef. unul nu îndrăzneşte să discute, de vremece tu...
Rablot cam şchiopăta de un picior, rănit la pulpă — De vremece eu, generale, vin să-ţi spun că
de un glonţ care nu putuse fi extras. Dar el glumea nu ai dreptate".
bucuros pe tema aceasta. Rablot îşi scutură părul aspru ce cădeâ pe fa-
„Un soldat, zicea el, trebue să fi primit cel ţa-i palidă. Ochii lui se tulburară.
puţin şapte răni; cu intrarea gloanţelor, intră şi Re­ „N’am dreptate? Şi de ce? Nu cunoşti oare for-
publica sub pele“. feţe aliaţilor?
Avant-garda sa intră în Farbach în zorile zilei — Trebue să sfârşim! Cucerirea tânjeşte".
de 14 Septemvrie. Ea fu salutată cu şrapnele. Fostul luptător îşi înălţă capul.
„Bun", făcu el. El îşi privi aghiotantul până în fundul sufletului.
Văzându-se descoperit, el îşi mască trupele în Ex-aristocratul învăţase războiul prin cărţi. Eră stra­
dosul unor brazi mărginind o prăpastie. Trei generali tegia personificată. Poate că aveâ el dreptate.
veniră la poruncă. Se chibzuiră. „Atunci, spune repede. Nu trebue să perdem nici
„Poziţia nu e cu putinţă*', zise Rablot. un minut".
Altă idee n’aveâ. Crispat de sus până jos, de Camper îşi strânse
„într’adevăr", adăugă un comandant, „aceste re­ pumnii. Acesta eră felul său de a gândi.
dute duşmane sunt bine apărate. „Să divizăm massele.
— Trebue să batem în retragere. — Bine.
— Recunoaşterea ne va servi, de altfel. Ne vom — S’o pornim pe cea dintâi asupra Schachbur-
întoarce mai târziu". gului, străbătând vâlceaua din Blumenthal.
Rablot aprobă cu capul lui cel gras. — Bine.
„Da... Ar fi primejdios să împingem la atac. Re- — Coloana din centru s’o dăm generalului Frey-
tranşamentele nu se pot aborda cum abordează con­ tag, care va urcă dealul îndreptându-se către oraş.
venţionalii tribuna. Ne-ar ucide inutil. Trebue să ne — Bine.
retragem". — Generalul Lequoy va ocoli către stânga.
Eră deja pe şea şi se pregătea să ordone retra­ — Bine. Asta e tot.
gerea, când se auzi un glas: — Asta e tot".