Page 14 - 1913-28

Pag. 406. C O S 1 N Z E A N A N r . 2 8 .

Soldaţii nu-i răspunseră nimic.
— în loc de a sfătui retragerea, am provocat ( § u d o r u l . . .
reluarea şi continuarea luptei. Sunt pricina unui de­
Sfielnic peste plopi, departe
zastru. Se urcă neguri de argint...
Neliniştit, sergentul rosti: Şi iarăş doruri fermecate
— Nu noi, căpitane, suntem în drept de a te Mă culcă ’n dragul lor alint.
ascultă. Ar trebui să spui aceasta reprezentanţilor.
...Stau ore ’ntregi aici, sub geamuri
— V’am ales, zise ofiţerul, ca să fiţi consiliul Cu fruntea ’nmormăntată ’n flori,
meu de războiu. Când pe de-asupra ’n şiruri albe
Cu un zbucnet, cei patru soldaţi săriră în pi- Trec rănduri-rănduri de cocori...
~doare. Unul din ei zise tremurând:
Mă uit în urma lor cu jale,
— Eu mă duc. Duios privesc apoi pe drum —
Toată lumea iubea pe de Camper. ...Aştept ceva din depărtare,
— Staţi pe loc; eu sunt căpitanul vostru. De-atâta vreme-aştept acum...
— Ei bine, trebuia să cauţi moartea în luptă.
...Stau ore ’ntregi aşa, sub geamuri,
— Imposibil! Nu meritam moartea în faţa ini­ Abia adorm şi mă deştept,
micului. Aştept ceva din depărtare
De Camper îl înhăţă pe sergent de guler şi Şi nici eu nu ’nţeleg ce-aştept!
comandă: T. MURĂŞANU
— La dreapta. Aliniaţi-vâ i
Vocea aceasta doinitoare îi învinse pe soldaţi.
Ei se supuseră.
— încărcaţi armele! FLOAREA BETCJLIEI
Soldaţii luară cartuşe, le goliră cu dinţii, în vre- ROMAN DIN EPOCA ASIRO-BABILONIANĂ
mece ofiţerul, la zece metri îi privea cum turnară
DE: ŞTEFAN LÂZÂR. - 24 -
pulberea în ţevi, cum aşezară fitilul, traseră cocoşul,
cum îşi trecură arma în mâna stângă... TRAD. AUTORIZATĂ DE: ALEXANDRU C1URA
Grăbit, el strigă:
XXXIV.
— La ochi!
Fără nici un gând, soldaţii îl ochiră. Cântecul vulturului şi al porumbului.
— Foc ! Iudita se ridică din scaunul de aur şi făcu semn
Puştile bubuiră. Dar în mijlocul fumului, de Cam­ harfistelor, să se apropie, căci le chemase de mai îna­
per rămase în picioare. O şuviţă de păr îi ardea încă. inte în cortul ei şi le pregătise pentru acest cântec.
Cruţat de gloanţe, i se părea că o mână îl trăgea din Harfistele se apropiară, douăsprezece la număr,
prăpastie. Cu toate acestea voia să moară.
şi se opriră la spatele Iuditei.
— Aşa mă ascultaţi ?
Holofern murmură:
El puse mâna pe un pistol:
— Ce sân are! Femeia aceasta preţuieşte o lume
— Dacă nu cad nici de data asta, spulber creerii
întreagă!
sergentului! Ea se închină ridicându-şi degetul ei gingaş.
Pentru a doua oară ofiţerul îşi alipi călcâiele
unul de altul şi, în vremece soldaţii îşi reîncărcau Şi harfele cu şapte coarde începură preludiul.
armele: Deodată răzbătu un glas fermecat de alt adânc,
moale, de o dulceaţă inexprimabilă, ca un suspin; ca
— Cum nici un reprezentant, zise el, n’a pre­
văzut soartea mea, şi cum nu există nici o lege pen­ şi când ar fi fost un şopot al vânturilor Genezaretului:
tru a mă pedepsi, voi stabili eu una... S’a ridicat vulturul negru...
Vocea căpitanului, liniştită şi glacială, secundă Harfele acompaniau glasul minunat, tânguindu-se:
fiecare cuvânt: Din depărtări niari,
S’a coborît vulturul negru
Din culmea Babilonului.
— Anexă la regulament: Şeful care, prin greşala A zburat fără să se oprească
sa, va fi pricinuit distrugerea trupei pe care i-a încre- Peste multe lumi,
Şi s’a oprit sub Dotain
dinfat-o Republica, va fi trecut prin arme. Fâlfăind din aripi!
Corul harfistelor continuă ca un psalm de în­
De Camper înaintă sânul stâng:
mormântare :
— Foc!
Vai ţie, Dotain,
De data asta căzu, cu inima fărâmiţată. Fortăreaţa Betuliei!
A venit vulturul, vulturul negru
Trad. de Adrian Corbul. A venit la marele ospăţ de sânge...