Page 2 - 1913-28
P. 2
Pag. 394. C O S I N Z E A N A N r . 2 8 .
M Ă I C U Ţ A Nici un regret, nici o părere de nit şi ochii îi ard în para unei
rău nu-i înegurâ fruntea de ză rugăciuni preacuvioase. Apoi
Colo departe, în codri Mol padă. O sfântă a zilelor noa chipul ei de blândă călugăriţă
dovei, în cerdacul alb al mă stre — se lămurea în fantasia se pierde iarăş în mulţimea de
năstirii Agapia, îmi pare că am mea tinerească. Blândă, duioa monahii şi între icoanele me-
văzut această arătare candidă să, iertătoare, ferită de zoala şterului Nicu... Wu .
de măicuţă... păcătoasă a lumii, aşa îmi a-
Eram drumeţ îndrăgostit de păreâ această măicuţă preacin
zări şi de drumuri neumblate. stită. Vedeam pentru întâiaş Înnoirea „Cosinzenii"
Urcasem Ceahlăul cu stâncile dată maice răsăritene. Şi acum, Eram curios de schimbarea, ce
lui aurite de flacăra dimineţii, faţă cu călugăriţele apusului, se pregăteâ la revistă, deşi bănuiam,
ascultasem şopotul Bistriţei săl celea cu feţele ca ceara, îmi cam ce proporţii va luă.
părea măicuţa R o x o m
i a — îi
tăreţe, şi-mi îndreptam acum zic aşa la întâmplare — mai su Acum, că numărul a apărut şi
calea spre cucernicele locaşuri s’a distribuit în atâtea mii de exem
de î n c h i n a r e ale voevozilor perioară ca înfăţişare, ca frum- plare, îmi spun observările ca ori
moldoveni. Eră spre sară. Văz seţă creştinească, neprihănită. care cetitor.
Haina nouă a revistei, ilustraţiile
duhul se împurpurase de soa Iar în ochii aceia adânci, se număroase şi actuale — ales acele
rele ce asfinţea. Jos în vale, vedea arzând o dragoste tot privitoare la viaţa noastră culturală
atât de înflăcărată faţă de ma
între perdele umbroase de pă rele Crist, ca la ori care măi — apoi ilustraţiile streine ; articolele
duri, s’au înălţat deodată turle cuţă din closterele apusene. scurte, informative, dau o înfăţişare
cu acoperişele albastre. Şi, în Din clopotniţă a prins apoi cu totul nouă revistei şi ne face să
jur, un sătuşor întreg de case să sune clopotul de sara. Şi ne gândim, cu bucurie, că suntem
pe cale a realiza şi în presa noastră,
mici, albe. Mănăstirea Agapia o revistă ilustrată, în genul marilor
se ivea curată şi atrăgătoare, toaca în jurul bisericii. O maică reviste streine: „Je sais tout“, „Die
trece lin, ţinând lemnul sfinţit
ca un vis frumos sub o frunte Woche“, „Universum". Presa ma
tinerească. în stânga, iar cu dreapta bate ghiară a dat şi ea o revistă similară
tacturi repezi-repezi: taca-taca- „Tolnai Vilâglapja“, ce s’a răspândit
Am intrat cu inima tremu taca-taca... Chemarea trezeşte în mii şi mii de exemplare, chiar şi
rătoare de emoţie şi de pietate pădurile din jur şi un dulce în satele cele mai îndepărtate — şi
între zidurile sfinţitului locaş. ecou învălue mănăstirea. Uşile a pătruns, în număr destul de în
O pace şi o linişte îngerească bisericii celei mari se deschid semnat, şi în cercurile noastre —
stăpânea într’însul. în jur flori larg şi monahiile intră la slujbă. realizând în câţiva ani un capital e-
norm, încât azi are palatul propriu
şi zumzet de albine. Pe păreţii Se înşiruie în strane, resfirând în Budapesta şi oferă cetitorilor pre
bisericii chipuri de sfinţi, cu printre degete mătăniile lucii. mii însemnate, încât revista costă
feţe duioase, blânde. La dreap La altar rosteşte ecteniile un un bagatel. Revista a realizat pro
ta şi la stânga, casele de lo mag bătrân, cu barba tot atât grese aşa de însămnate, încât s’au
cuit, arhondaricul, stăreţia, cu de lungă şi de albă ca a Sfân pornit alte două-trei, într’o emulare
stâlpii strălucitori de curăţenie. tului Eftimie din icoană. Prin surprinzătoare.
Ei bine, te întrebi, tu care ai
Un aer de sfinţenie pretutindeni. sfeşnicele aurite ard lumânări mai lucrat şi prin redacţii şi îţi dai
în restimpuri, pe lângă pă cu flăcări pâlpâitoare. Măicu seama, ce cheltueli imenze conzumă
reţi se strecurau umbre negre, ţele de rând recitează psalmi o revistă, cu hârtia, tiparul, clişeele,
subţiri. Erau par’că vedenii in- din cărţi bătrâne, în cea mai colaborarea, spediţia — te întrebi:
cum pot să dea revistele streine un
materiale. Maice cu văluri lungi, dulce cântare, pe care am au material aşa de bogat pe un preţ
cu frunţile plecate. zit-o cândva. Două, cu lungi aşa de mic, când ale noastre sunt
Şi, la un colţ de pridvor, mantale înfaldurate, par’că plu mai scumpe şi apar în proporţii mai
s’a desemnat o clipă acest chip tesc prin haos, cădelniţând. Pe reduse ?
Nu discutăm privitor la revistele
de muceniţă împăcată. A ieşit păreţi în licărirea trandafirie a din străinătate, căci relaţiile noastre
din chilie să se uite la vreme lumânărilor se desluşesc icoa culturale şi financiare nefiind pro-
de soare, ori să aştepte toaca nele dumnezeeşti ale maestru porţionate cu acele ale apusului, nu
pe sara. S’a răzimat de cerdac lui Grigorescu. O sfântă slujbă pot să dea nici rezultate asămănă-
şi privea departe, peste creştete ca din vis... toare.
de codri. Mătăniile îi atârnau în acestea cadre de sfinţe Să rămânem numai la revistele
la brâu, legănându-se. Sta ne nie şi de frumseţă nebănuită, ungureşti, cari sub acest raport, ne
interesează mai de aproape, trăind
clintită, ca o Magdalenă la pi mai zăresc pe-un moment chi şi noi în acelaş mediu, mai mult sau
cioarele lui Crist. Pe faţa dulce pul măicuţei Roxomia, cum stă mai puţin similar.
îi strălucea o împăcare sfântă. plecată pe-un ceaslov îngălbe Cum se pot susţinea ele aşa de