Page 5 - 1913-28
P. 5

Nr. 28.                                 C  O  S I N  Z  E A  N  A                           Pag. 397.






                          20/VII 1913.
         Dragă Li,
     Iată-mă  deci  iară,  după  patru  ani
  de  zile.  Bat  la  uşa  matale  poate
  nu  aşa  vesel,  ca  altă  dată  şi-ţi  trec
  pragul  mai  obosit  şi  mai  liniştit.  O
  s’o  observi  aceasta  chiar  dela  ’nce-
  put,  dar  cred  că  asta  n’o  să  te  su­
  pere,  ci  dimpotrivă,  te  face  mai  mul­
  ţumită  şi  mai  fericită,  că  m’am  ren-
  tors  totuşi  Da,  m’am  rentors  şi  am
  adus  cu  mine  un  suflet  rămas  tot
  aşa  de  curat  şi  de  neprihănit,  cum
  l’ai  ştiut  şi  l’ai  văzut  în  noaptea  a-
  ceea  de  vară,  de-acu’s  patru  ani,
  când  ţi-am  sărutat  mânuţa  plăpândă
  şi  moale  şi  ţi-am  zis  cu  vocea  plină
  de  durere:  adio!...  Aduc  acelaş  su­  Interiorul unei cafenele turceşti din Adrianopol, înainte de a fi cucerit de Bulgari.
  flet  bun  şi  blând,  cum  ziceai  matale,
  dar  nu  şi  acelaş  suflet  plin  de  entu­  pat  o  dungă  uşoară  şi  ca  şi  cum   cum  strălucesc  în  geamul  meu  două
  ziasm  şi  plin  de  râvnă.  O,  aceşti   s’ar  fi  aşezat  pe  ea  nişte  nouraşi   steluţe  gingaşe  şi  curate.  Nu,  ci  aş
  patru  ani  de  zile,  pe  cari  i-am  pe­  uşori,  e  întunecată  puţin  pe  la  tâm­  face  şi  eu  ce  face  lumea  cealaltă.
  trecut  în  lume,  mi-au  adus  atâtea   ple.  Da,  sunt  schimbat,  dragă  Li,   Aş  umbla  printre  oameni  zimbitor
  decepţii,  că  astăzi  îmi  pare,  că  nu   dar  schimbarea  aceasta  lumea  n’o   şi  pururi  cu  o  doză  încărcată  de
  mai  sunt  omul  de  altă  dată.  O  s’o   înţelege  şi  de  aceea  şi-o  esplică  cu   complimente,  m’aş  frământa,  aş  râde,
  vezi  şi  matale  aceasta,  de  cum  îţi   vorba  aceasta  banală  şi  urâtă:  sa   aş  premări  în  faţă  şi  aş  ponegri  în
  intru  în  odaie  şi  o  să  bagi  de  seamă,   cuminţit  băiatul!  Nu,  nu  m’am  cu­  dos,  aş  da  din  coate  şi  mi-aş  îndoi
  că  pe  fruntea  mea  senină,  pe  care   minţit,  că  dacă  m’aş  fi  cuminţit,  n’aş   spinarea,  după  cum  o  cere  trebuinţa;
  îţi  plăceâ  aşa  de  mult  s-o  netezeşti   mai  rătăci  şi  azi  la  lună  pe  sub  teii   însfârşit  aş  face  tot,  ce  face  un  om
  în ceasuri de reverie, astăzi s’a să­  înfloriţi  şi  n’aş  privi  în  serile  de  vară  cuminţit,  ca  să-şi  croiască  o  situaţie
                                                                          bună  şi  un  trai  fără  de  gânduri.  Dar
                                                                          eu  fug  de  lume,  eu  fug  de  oameni
                                                                          şi  celor  ce-mi  ies  în  cale  le  feresc
                                                                          cu  grije  din  drum,  căci  mi-e  teamă
                                                                          de  cei  ce  s’apropie  de  mine  fără  să
                                                                          le  cunosc  cugetele.  Trăiesc  în  lumea
                                                                          mea  mică,  în  lumea  aceea,  pe  care
                                                                          mi-am  creat-o  în  sufletul  meu  şi
                                                                          mi-am  împodobit-o  zi  de  zi,  clipă
                                                                          de  clipă  cu  tot  ce-am  găsit  frumos,
                                                                          curat  şi  bun  pe  drumul  vieţii.  De
                                                                          aceea  nu  m’am  cuminţit,  că  trăesc
                                                                          şi-acum  în  lumea  aceasta  intimă,  cu
                                                                         legile  ei  atât  de  severe  pentru  cel
                                                                          mai  mic  delict,  pentru  cea  mai  mică
                                                                         greşală.  Şi  nu  m’am  cuminţit,  fiindcă
                                                                         şi  acum  după  patru  ani  de  zile,  încă
                                                                         tot  n’am  învăţat  să  mă  folosesc  de
                                                                         slăbiciunea nimănuia şi să-mi fac treb-
                                                                         şoare fără să las ocaziile să treacă...
        Construirea unui dreadnought, în şantierul dela Toulon cu tot aranjamentul,   Vezi,  prin  urmare,  dragă  Li,  că
         ce se recere la construirea unui vapor de acesta uriaş. Azi toate statele fac   sunt schimbat, dar numai într’atâta, că
        sforţări îngrozitoare, ca să se ’ntreacă în mărirea şi întărirea flotelor de ră-
                    zboiu, şi asta — pentru ca să asigure pacea.         am învăţat să cunosc puţin lumea,
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10