Page 6 - 1913-28
P. 6

Pag. 398.                                  C  O  S I N  Z  E A  N  A                           Nr. 28.

           de  care  însă  doresc  să  fug  aşa  de
           mult,  că  acum  după  patru  ani  de
           zile  încerc  în  fiecare  săptămână  să
           trăesc  singur  o  sară,  gândind  numai
           la  trecut  şi  stând  de  vorbă  cu  ma­
           tale  şi  cu  alte  fiinţe  bune  şi  gingaşe,
           pe  cari  le-am  întâlnit  vreodată  în
           vieaţă.  O  sară  pe  săptămână.  Acea­
           sta  e  aşa  de  puţin,  dar  de  sara  a-
           ceasta  am  neapărată  nevoie...  pen-
           truca  gândindu-mă  numai  la  cele
           trecute  să  încerc  să  mă  împac  cu
           prezentul.
               Ceteşte  scrisoarea  aceasta  în  li­
           nişte  şi  iartă,  că  în  loc  să  vorbesc
            de  trecutul  acela  frumos,  pe  care
           l’am  trăit  împreună,  ţi-am  înşirat  nu­
            mai  poveşti  triste,  pe  cari  le-am  în­
            durat  eu  singur.  Sper  însă,  că  vei
            pricepe,  ce  se  petrece  în  sufletul
            meu  şi  mă  vei  ertâ.  In  scrisorile  mele
            viitoare  o  să  povestim  şi  alte  lucruri   Familie românească din Hcmorod, comitatul Hunedoarei
            şi poate acelea ţi-or mai plăcea.
                               Radu Mărgean          VINE TOAMNA                       Da  drăgălăşia  câtorva  poezii  din­
                                                      Veştejite flori de crin,     tre  „Schiţe"?  Neîntrecută.  Aducem
                          □ □ □                       Vine toamna, vine, —
                                                      Şi cu freamătul ei plin       una:
              „DIN TAINA VECHILOR RĂSPÂNTII"          De obidă şi suspin,             LA MARGINEA ORAŞULUI
            — Poezii de ELENA FARAGO. Craiova,        Ne alungă din grădini              Mama-i dusă ’n târg şi tata
               1913. Editura tipografiei „Ramuri".    Fluturi şi albine.                 După treburi — el stă jos,
                   Pag. 135. Prejui 2 lei. —          Vine crivăţul hain                 Şi cu fruntea strânsă ’n palme
                                                      Să vă bei potirul, —               Plănueşte-un joc frumos.
               Ori  de  câte  ori  iau  în  mână  un   Veştejite flori de crin,
            volum  al  dnei  Farago,  simt  cum  mi   Vine crivăţul hain,                O,  ar şti el să se joace —
            se  aşează  în  inimă  o  împăcare  dulce,   Să vă sece pe deplin            De-ar aveâ cu ce — dar, faci
                                                                                         Jucării din ce-ţi dă mâna
            un  simţământ  de  pace,  de  potolire,   Din potire mirul...                Când părinţii sunt săraci.
            îmi  pare  că  mă  desfac  pe  câteva     Vine aprigul şivoi,                Ca un om ce-şi ştie rostul,
            clipe  de  vuetul  vieţii  şi  intru  în  cu­  Biete flori plăpânde,         Roboteşte-acum tiptil: —
                                                       Vine aprigul şivoi...
            prinsurile  feciorelnice  ale  unei  livezi   Şi veţi adormi şi voi,         într’o ladă hârbuită,
            înrourate,  unde  durerile  şi  patimile   Veţi dormi, visând un roi         O  să-şi facă „motobil".
            lumii  nu  pătrund,  decât  doar  ca      De albini flămânde..               Scăunaşul mic e „capra"
            murmure  domoale,  îndepărtate.  In    Volumul  cuprinde  o  mulţime  de     Şi ulciorul e „motor", —
            această  livadă,  aurită  de  soare,  du­  poezii  grupate  în  următoarele  capi­  Să mai spue şi-azi părinţii
                                                                                         Că nu-i mare Puiu lor!...
            rerea  şi  dorul  îşi  pierd  din  ascuţi­  tole:  Din  taina  vechilor  răspântii,  Din
            şul  lor,  mai  bine  zis  din  duritate,   preajma   leagănului,   Schiţe,   Poezii   Fără  îndoială,  acest  volum  de
            din  bruscheţă  şi  ţi  se  strecură  în   răzleţe  şi  Traduceri  libere.  Tot  ver­  versuri  al  dnei  Farago  e  o  nouă
            inimă  lin,  abia  simţit,  după  cum  se   suri  străbătute  de  acelaş  parfum  can­  dovadă  a  talentului  dsale  puternic,
            depun  firele  de  nisip  pe  fundul  unui   did, propriu sufletelor de femee.  original  şi  gingaş.  Publicul  nostru
            izvor  cristalin.  De  aceea  ori  de  câte   Ceea  ce  e  nou  într’însul,  faţă  de   ardelenesc  îşi  va  găsi  într’însul  o
            ori  îmi  e  fruntea  înnourată,  vrând   volumele  mai  vechi  ale  dnei  Farago,   lectură selectă şi superioară.
                                                                                                              M. Lin.
            nevrând  mă  gândesc  la  un  vers,  la   ni  se  pare  grupul:  Din  preajma  lea­  □  □  □      . j.
            o  poezie  a  dnei  Farago.  După  ce­  gănului  şi  în  parte:  Schiţele.  Aceste                    i -
            tirea  unei  astfel  de  poezii,  să  fie  ea   poezii  sunt  o  nouă  lăture  strălucită   Jsi nişte marina
            chiar  jalnică  ca  fond,  sufletul  mi  se   a  talentului  dnei  Elena  Farago.  Atâta   — DupăpoeThi'—
            uşurează,  ochii  mi  se  umezesc,  şi,   gingăşie  şi  căldură  este  într’însele,
            printre  lacrimi,  mă  înseninez  iarăş.   cum  mai  rar  se  găseşte.  Nici  când   Ca o pajiita gigantă
            Poate  sufletul  dsale  delicat  de  femee,   simţământul  de  mamă  nu  şi-a  găsit   Pacea aripa şi-a ’ntins —
            vibrând  în  fiecare  vers,  îţi  vine  ca   la  noi  o  tâlcuitoare  mai  dibace  ca   Trist priveşte corăbierul
            un balsam alinător pe inima rănită.  dna  Farago.  Toate  temerile  drago­  Peste luciul necuprins.
               Iată  de  pildă  o  poezioară  din   stei  de  mamă,  toate  bucuriile  şi  du­  ___Nici un vânt din nici o parte
            noul  volum,  atât  de  duioasă  ca  fond,   rerile  acesteia,  sunt  tălmăcite  cu  o   în misterul mormăntal
            dar  totuş  de-o  caldă  împăcare,  după   artă  superioară.  De  pildă  în  „Moş-   Şi pe ’ntinsul fără margini
            a  cărei  cetire  vei  rămâneâ  cu  sufle­  Crăciun“,  în  „Hai  nani-nani,  lumina   Nu se mişcă nici un val.
            tul îndurerat:                      mamii“ şi în câte altele.                                       A. R.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11