Page 7 - 1913-28
P. 7
Nr. 28. C O S I N Z E A N A Pag. 399.
Animale cari se sinucid. ei prietin, dobitocul deveni neliniştit, care s’a sinucis într’adevăr în nişte
refuză orice hrană, cercetă pretu împrejurări complexe şi absolut tul
Zilele trecute parizienii au co tindeni miorlăind plângător, apoi dis burătoare.
mentat mult faptul sinuciderii fru păru. Peste câteva zile cadavrul lui
moasei girafe, podoabă a gradinei fu găsit pe mormântul copilului. Acum câţiva ani o menagerie in
zoologice din marele oraş. Nici o stalată într’un oraş american, număra
îndoială n’a fost cu putinţă: duiosul Se mai citează animale cari s’au printre pensionarii ei o leoaică splen
captiv s’a sinucis cu premeditare şi sinucis din desperare amoroasă. Cu- didă de doisprezece ani. Fiara a-
voinţă. Câteva zile, girafa a dat semne vier povesteşte că în Jardin des Plan- ceasta, foarte sănătoasă în aparenţă,
de adâncă melancolie: stătea tristă tes din Paris trăia o păreche de mai fătă de trei ori. Dar ea nu dădu
şi cu ochii tulburi, ^ nu voia să mă muţe. Intr’o zi femeea muri. Soţul vieaţă decât unor fiinţe slabe, pi
nânce, nici să bea. Intr’o dimineaţă, manifestă cea mai adâncă durere; el pernicite, degenerate, cari peste pu
în prezenţa publicului şi a păzitori mângăiâ plângând trupul neînsufleţit ţin muriră. Când îi muri cel din urmă
lor ea a început să-şi izbească fre al tovarăşei lui. Când se convinse pui, leoaica deveni profund melan
netic capul de pereţi. Şi a căzut jos că e într’adevăr perdută pentru el, colică. Apoi ea fu cuprinsă de o
moartă, cu craniul sfărâmat. se retrase într’un colţ, îşi acoperi criză de desperare. Atunci începu
faţa cu mânile şi refuză ori ce hrană. să-şi ronţăie coada atât cât putu a-
întâmplarea aceasta a readus în Peste puţin sucombă. junge cu dinţii, după aceea ea îşi
discuţie faptul sinuciderii la animale. devoră o labă. Păzitorii ei curmară
Cei mai de seamă savanţi naturalişti Animalele bătrâne simt apropie această lungă sinucidere, împuşcând
şi-au spus cuvântul. Şi convingerea rea morţii. Câte odată le e ruşine fiara. Acesta este, îmi pare, cel mai
tuturora este că impulsul de a se de starea prăpădită în care se află. curios caz de sinucidere la dobitoace.
distruge există la unele dobitoace, Ele întrebuinţează ultimele lor forţe
întocmai ca la oameni. pentru a-şi cruţa tovarăşii de vede In definitiv, ele sunt capabile de
rea morţii lor. Aşa, adorabilele ga a-şi pune capăt vieţii. Şi de ce n’ar
Sinuciderea pare a afecta de alt zele simţind, că vine moartea, îşi pă fi astfel? Departe de a se apropia
fel anumite specii; aşa, spre pildă, răsesc coloniile, se retrag într’un de de inteligenţa superioară a omului,
pe prietinii noştri, cânii. Felul morţii şert şi mor întinse pe pietrii. Călă dobitoacele sunt totuş senzibile şi
pe care îl preferă ei e sinuciderea torii au întâlnit de multe ori cimi impresionabile. Ele sunt, după cum
prin inaniţiune. E probabil cazul câ tirele acestor dobitoace. se poate constată în fiecare clipă,
nelui „care se lasă a muri de foame susceptibile de bucurie şi de tristeţă.
pe mormântul stăpânului său“. Şi ca In sfârşit, s’a spus de multe ori Să ne închipuim că în anumite ca
zul acesta s’a repetat des în vieaţa că veninoasa scorpie, când e încon zuri tristeţă lor e de o durată foarte
oamenilor. jurată de un cerc de jăratec, îşi în lungă. Atunci, instinctul lor de con
fige acul în cap şi moare. Experienţa
Dar nici pisica nu e inaccesibilă servare le părăseşte şi ele au de
crizelor de desperare supremă. Nu aceasta a fost repetată de mulţi na stulă voinţă pentru a ieşi dintr’o
mai aceia cari nu cunosc aceste do turalişti şi toţi au avut convingerea vieaţă de care nu le mai leagă ab
bitoace îndrăznesc să le acuze de că scorpia se sinucide. Decurând solut nimic. Acelaş este dealtmintre-
egoism. Un oare care d. Arbousset, însă marele savant francez J. H. lea motivul sinuciderii şi la noi, oa
misionar protestant în Africa, perdu Fabre, a desminţit faptul. El sus menii.
un fiiu în vrâstă de şapte ani. Co ţine că scorpia moare de fapt arsă, F. N.
pilul avusese drept tovarăş nedespăr dogorită de foc.
ţit o pisică. După moartea micului Dar se cunoaşte cazul unei leoaice
Pe capul Bulgarilor pare a se năpusti mânia lui Dumnezeu de-o vreme încoace. Ei sufer dezastre după dezastre, atât în luptele
ce le dau cu aliaţii de odinioară, cât şi prin oraşe înlăuntrul ţării. Aşa deunăzi un uriaş cutremur de pământ a dărâmat o mulţime
de case, pricinuindu-le locuitorilor năcăjiţi pagube enorme. Chipurile noastre arată 2 case din 2 oraşe bulgare după cutremur.