Page 7 - 1913-28
P. 7

Nr. 28.                                 C  O  S I N  Z  E A  N    A                         Pag. 399.

   Animale cari se sinucid.           ei  prietin,  dobitocul  deveni  neliniştit,   care  s’a  sinucis  într’adevăr  în  nişte
                                      refuză  orice  hrană,  cercetă  pretu­  împrejurări  complexe  şi  absolut  tul­
      Zilele  trecute  parizienii  au  co­  tindeni  miorlăind  plângător,  apoi  dis­  burătoare.
   mentat  mult  faptul  sinuciderii  fru­  păru.  Peste  câteva  zile  cadavrul  lui
   moasei  girafe,  podoabă  a  gradinei   fu găsit pe mormântul copilului.   Acum  câţiva  ani  o  menagerie  in­
   zoologice  din  marele  oraş.  Nici  o                                 stalată  într’un  oraş  american,  număra
   îndoială  n’a  fost  cu  putinţă:  duiosul   Se  mai  citează  animale  cari  s’au   printre  pensionarii  ei  o  leoaică  splen­
   captiv  s’a  sinucis  cu  premeditare  şi   sinucis  din  desperare  amoroasă.  Cu-   didă  de  doisprezece  ani.  Fiara  a-
   voinţă. Câteva zile, girafa a dat semne   vier  povesteşte  că  în  Jardin  des  Plan-   ceasta,  foarte  sănătoasă  în  aparenţă,
   de  adâncă  melancolie:  stătea  tristă   tes  din  Paris  trăia  o  păreche  de  mai­  fătă  de  trei  ori.  Dar  ea  nu  dădu
   şi  cu  ochii  tulburi,  ^  nu  voia  să  mă­  muţe.  Intr’o  zi  femeea  muri.  Soţul   vieaţă  decât  unor  fiinţe  slabe,  pi­
   nânce,  nici  să  bea.  Intr’o  dimineaţă,   manifestă  cea  mai  adâncă  durere;  el   pernicite,  degenerate,  cari  peste  pu­
   în  prezenţa  publicului  şi  a  păzitori­  mângăiâ  plângând  trupul  neînsufleţit   ţin  muriră.  Când  îi  muri  cel  din  urmă
   lor  ea  a  început  să-şi  izbească  fre­  al  tovarăşei  lui.  Când  se  convinse   pui,  leoaica  deveni  profund  melan­
   netic  capul  de  pereţi.  Şi  a  căzut  jos   că  e  într’adevăr  perdută  pentru  el,   colică.  Apoi  ea  fu  cuprinsă  de  o
   moartă, cu craniul sfărâmat.       se  retrase  într’un  colţ,  îşi  acoperi   criză  de  desperare.  Atunci  începu
                                      faţa  cu  mânile  şi  refuză  ori  ce  hrană.   să-şi  ronţăie  coada  atât  cât  putu  a-
      întâmplarea  aceasta  a  readus  în   Peste puţin sucombă.          junge  cu  dinţii,  după  aceea  ea  îşi
   discuţie  faptul  sinuciderii  la  animale.                            devoră  o  labă.  Păzitorii  ei  curmară
   Cei  mai  de  seamă  savanţi  naturalişti   Animalele  bătrâne  simt  apropie­  această  lungă  sinucidere,  împuşcând
   şi-au  spus  cuvântul.  Şi  convingerea   rea  morţii.  Câte  odată  le  e  ruşine   fiara.  Acesta  este,  îmi  pare,  cel  mai
   tuturora  este  că  impulsul  de  a  se   de  starea  prăpădită  în  care  se  află.   curios caz de sinucidere la dobitoace.
   distruge  există  la  unele  dobitoace,   Ele  întrebuinţează  ultimele  lor  forţe
   întocmai ca la oameni.             pentru  a-şi  cruţa  tovarăşii  de  vede­  In  definitiv,  ele  sunt  capabile  de
                                      rea  morţii  lor.  Aşa,  adorabilele  ga­  a-şi  pune  capăt  vieţii.  Şi  de  ce  n’ar
      Sinuciderea  pare  a  afecta  de  alt­  zele  simţind,  că  vine  moartea,  îşi  pă­  fi  astfel?  Departe  de  a  se  apropia
   fel  anumite  specii;  aşa,  spre  pildă,   răsesc  coloniile,  se  retrag  într’un  de­  de  inteligenţa  superioară  a  omului,
   pe  prietinii  noştri,  cânii.  Felul  morţii   şert  şi  mor  întinse  pe  pietrii.  Călă­  dobitoacele  sunt  totuş  senzibile  şi
   pe  care  îl  preferă  ei  e  sinuciderea   torii  au  întâlnit  de  multe  ori  cimi­  impresionabile.  Ele  sunt,  după  cum
   prin  inaniţiune.  E  probabil  cazul  câ­  tirele acestor dobitoace.  se  poate  constată  în  fiecare  clipă,
   nelui  „care  se  lasă  a  muri  de  foame                             susceptibile  de  bucurie  şi  de  tristeţă.
   pe  mormântul  stăpânului  său“.  Şi  ca­  In  sfârşit,  s’a  spus  de  multe  ori   Să  ne  închipuim  că  în  anumite  ca­
   zul  acesta  s’a  repetat  des  în  vieaţa   că  veninoasa  scorpie,  când  e  încon­  zuri  tristeţă  lor  e  de  o  durată  foarte
   oamenilor.                         jurată  de  un  cerc  de  jăratec,  îşi  în­  lungă.  Atunci,  instinctul  lor  de  con­
                                      fige  acul  în  cap  şi  moare.  Experienţa
      Dar  nici  pisica  nu  e  inaccesibilă                              servare  le  părăseşte  şi  ele  au  de­
   crizelor  de  desperare  supremă.  Nu­  aceasta  a  fost  repetată  de  mulţi  na­  stulă  voinţă  pentru  a  ieşi  dintr’o
   mai  aceia  cari  nu  cunosc  aceste  do­  turalişti  şi  toţi  au  avut  convingerea   vieaţă  de  care  nu  le  mai  leagă  ab­
   bitoace  îndrăznesc  să  le  acuze  de   că  scorpia  se  sinucide.  Decurând   solut  nimic.  Acelaş  este  dealtmintre-
   egoism.  Un  oare  care  d.  Arbousset,   însă  marele  savant  francez  J.  H.   lea  motivul  sinuciderii  şi  la  noi,  oa­
   misionar  protestant  în  Africa,  perdu   Fabre,  a  desminţit  faptul.  El  sus­  menii.
   un  fiiu  în  vrâstă  de  şapte  ani.  Co­  ţine  că  scorpia  moare  de  fapt  arsă,              F. N.
   pilul  avusese  drept  tovarăş  nedespăr­  dogorită de foc.
   ţit  o  pisică.  După  moartea  micului  Dar  se  cunoaşte  cazul  unei  leoaice





























   Pe  capul  Bulgarilor  pare  a  se  năpusti  mânia  lui  Dumnezeu  de-o  vreme  încoace.  Ei  sufer  dezastre  după  dezastre,  atât  în  luptele
   ce  le  dau  cu  aliaţii  de  odinioară,  cât  şi  prin  oraşe  înlăuntrul  ţării.  Aşa  deunăzi  un  uriaş  cutremur  de  pământ  a  dărâmat  o  mulţime
   de case, pricinuindu-le locuitorilor năcăjiţi pagube enorme. Chipurile noastre arată 2 case din 2 oraşe bulgare după cutremur.
   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12