Page 13 - 1913-29
P. 13
N r . 2 9 . C O S I N Z E A N A Pag. 421.
care o cunoaşte aşa de bine, aşezându-1 în tainica împreună după fluturi şi cari se ceartă şi se împacă
atmosferă a lumilor de visuri. Cea dintâi condiţiune a în fiecare zi. Să nu le banalizăm existenţa lipsindu-i
amorului este farmecul necunoscutului. Aşa zisele lo de clipa ei cea mai fermecătoare: întâia lor întâlnire
vituri de trăsnet îşi au în realitate adevărul lor. Nu de amor. Ei se cunosc prea bine unul pe altul, inimile
spun că simpla aparijiune a fiinţei pe care o vom lor nu mai au nici un secret pentru dânşii, obişnuinţa
iubi ar fi în stare să aprindă în inimile echilibrate o de a fi laolaltă i-a familiarizat prea mult cu persona
pasiune de nepotolit. Dar să admitem, că văzând pen lităţile lor pentruca viitoarea şi eterna lor tovărăşie
tru întâia oară persoana de sex contrariu, simjim ime să-i mai încânte. Ei nu vor aveâ nimic nou a-şi spune
diat în sufletul nostru dacă am puteâ-o sau nu iubi. sau a-şi descoperi. Iubirea lor nu le va prezintă nici
Orice întâlnire dintre un bărbat şi o femee produce o surpriză, şi o iubire lipsită de mister este lipsită şi
înainte de toate, un fel de examen inconştient al fa de poezie. Ei o vor îmbrăcă întocmai ca pe nişte
cultăţilor noastre amoroase. Femeia cea mai virtuoasă haine vechi, fără nici o bucurie. Aceasta a fost ami
şi soţul cel mai credincios se supun şi ei fără de voia cul meu, cauza pentru care Elena s’a măritat cu un
lor, acestei instinctive cercetări. Posibilitatea unei iubiri altul. El a putut aveâ mai puţine calităţi decât dta,
între noi şi necunoscuta fiinţă care ne iese în cale, dar printre acelea cari au fermecat-o pe fosta dtale
ni se anunţă întotdeauna în inimă printr’o ciudată logodnică se găseâ una care le întunecă pe ale dtale:
vibraţiune a ei şi printr’o activitate subită şi febrilă a misterul fiinţei pe care nu o cunoşti".
imaginaţiunei noastre. Momentele cele mai scumpe ale încheerea o făcu soţul meu:
celui mai scump amor le găsim tocmai în aceasta
întâia întâlnire. Ea rămâne neclintit amintirea cea mai „Despina are dreptate. Dar ea a uitat să-şi com-
preţioasă a vieţei noastre. plecteze gândul. Misterul de care ne-a vorbit, este
„Să nu săvârşim dar greşeala de a proectâ în într’adevăr cea dintâi condiţie a iubirei, care o fereşte
soţirea băiatului şi fetiţei cari în fiecare zi gonesc de a se banalizâ. El nu trebue să înceteze nici măcar
între soţi. Să nu ne arătăm niciodată unul faţă de
celălalt în toată goliciunea sentimentelor şi a ideilor
noaste. în totdeauna să ştim să ne surprindem din
nou. Neglijeul moral între soţi, pe cari naivii îl nu
mesc sinceritate, calmează şi veştejeşte amorul cel
mai tenace. Să ştim a reînoî fără încetare acest amor.
Să avem veşnic o rezervă de sentimente unul faţă de
celalalt. Să nu ne descoperim decât încet — încet
cu ingeniozitate şi prudenţă. A reduce farmecul senti
mental care ne ţine la o simplă obişnuinţă a halatu
lui şi păpucilor morali este o adevărată crimă de lds-
amor. Şi cei dintâi pedepsiţi vom fi noi înşine".
„Aveţi dreptate amândoi", ne răspunse oftând
prietenul nostru. ~ n ,
Despina Kadu.
o> o net
Cu vraja dulce care se desprinde
Din ochii tăi ca străluciri de zare,
A dragostei scânteie se aşează
Pe sufletu-mi şi tainic mă cuprinde.
Şi ngenunchiat, cu mâni împreunate
Cerşesc căldura ta din ochi să vie,
Să-mi mângăe jelirea mea pustie
Şi genele-mi în lacrime scăldate.
Căci e demult de când visez cu stele
Şi ’nduioşate dorurile mele
în cale-ţi pribegesc şi ţi se ’nchină...
Şi-i mult de când aştept — senină
O rază blândă să-şi pornească calea
Biserica gr.-ort. română din Verşeţ, care s’a sfinţit deunăzi Şi vraja ei să-mi potolească jalea.
cu mari solemnităţi de către Episcopul Cristea. E cea din
tâi biserică românească în acest oraş. VIDU RUSMIN