Page 3 - 1913-29
P. 3

Nr. 29.                                 C O  S I N  Z E A  N    A                           Pag. 411.

  mâne  totdeauna  adânc  imprimată  în                                   E  interesant  cu  câtă  mândrie  îţi  a-
  inimă.  Apusul  cult,  de  care  auzeai                                 rată  crâşmarii  de  prin  Bonn  sau  lena
  pomenindu-se  atâta,  într’adevăr  te                                   colţişorul  din  ospătăriile  lor,  unde
  cucereşte  în  cea  dintâi  clipă.  Tre­                                a  stat  la  masă  cutare  prinţ  sau  lite­
  când  peste  graniţele  Ungariei,  deja                                 rat  cu  nume  mare.  Şi,  faţă  de  aces­
  funcţionarii,  dela  tren  de  pildă,  suni                            tea   colţişoare,   el,   burghezul,   se
  mai  prevenitori,  mai  calzi  la  înfă­                                poartă  cu  o  religiositate  pedantă.
  ţişare.  Acolo  te  simţi,  tu,  publicul,                              Pentru  toată  lumea  nu  ar  schimbă
  că  eşti  servit  pentru  paralele  tale,                               o  mobilă,  sau  nu  ar  şterge  o  însem­
  nu  ca  la  noi,  unde  toţi  purtătorii                                nare de pe păretele chiliei...
  de  uniforme  dela  căile  ferate  se  cred                                Cu  aceeaş  pietate  şi  însufleţire,
  îndreptăţiţi  să-şi  verse  ifosurile  a-                               cu  care  se  poartă  faţă  de  monu­
  supra  capului  tău.  Par’că  publicul  e                               mentele  istorice,  sărbătoresc  Germa­
  pentru ei, nu dânşii pentru public.                                     nii  aniversarele  faptelor  şi  întâmplă­
     Un  lucru  ce  poţi  să  observi  nu­                                rilor  de  seamă  din  trecutul  neamu­
  mai  decât  la  sosirea  în  Germania,                                  lui  lor.  E  deadreptul  înălţător  să
  este  alipirea  mare  pe  care  o  mani­                                vezi o asemenea serbare.
  festă  poporul  german  faţă  de  trecu­                                   In  zilele  de  curând  trecute  s’au
  tul  său.  In  nici  o  parte  a  Europei   Tip de bărbat mohamedan din Casmir.  început  la  Breslau  serbările  cente­
  poate,  rămăşiţele  şi  urmele  istoriei                                narului  independenţei,  cari  se  des­
  nu  sunt  încunjurate  cu  atâta  respect   una  casele  străvechi,  domuri  şi  tur­  făşoară  cu  grandiositatea  vrednică
  şi  pietate  ca  pe  pământul  nemţesc.   nuri  medievale.  Iar  Nemţii  pentru   de-un imperiu ca al Germanilor.
  Iar  temeiul  acestei  alipiri  e  de  a  se   toată  lumea  asta  nu  le-ar  schimbă   Iar  acum  vestesc  ziarele  aceste
  căută  în  adâncul  simţ  patriotic  al   cu  altele.  Singur  numai  dărâmarea   serbări  la  Heidelberg.  Cine  nu  a
  Germanilor.  Ei  îşi  adoră  trecutul,   unei  case  vechi,  fără  nici  o  însem­  auzit  de  Heidelberg?  Cel  puţin  de
  fiindcă sunt mândri de dânsul.      nătate  istorică  de  altfel,  e  socotită   „Alt   Heidelberg“-ul   lui   Wilhelm
     Oraşele  nemţeşti  aproape  toate   la  dânşii  ca  un  păcat  naţional.  Faţă   Meyer-Forster  ?  Vechiul  oraş  univer­
  au  o  pronunţată  culoare  de  vechime.   de  vreun  moment  mai  însemnat  din   sitar,  cu  studenţi  veseli,  cu  cântece
  Centrul oraşelor îl formează totdea-  trecutul lor, sunt deadreptul fanatici.  şi cu petreceri frumoase ?







































            învăţătorii şcoalei primare de băeţi şi fete din Braşov: Ioan Baboie, G. Govan, St. Belindescu, cei 3 din sus; G. Preş-
            merean, D. Mareea, Tullia Găvruş, N. Furnică, C. Muşlea, N. Oancea, şirul al doilea stând în picioare; A. Popovici,
                      Gr. Popescu, St. Popovici, R. Prişcu, A. llasievici, N. Stoicovici, şirul al treilea, şezând.
   1   2   3   4   5   6   7   8