Page 6 - 1913-29
P. 6

Pag. 414.                                  C O  S I N  Z E A  N  A                             N  r .   2 9 .


           după  cuviinţă...  Şi  aşa  cei  doi,  de  întâmplător,  prin  locul  fericitei  co­  ceste  şire  din  vre-un  imbold  de  anti­
           cari  îţi  povestesc,  se  ’nvrăjbiseră  rău   pilării,  nu  rămâneji  miraţi,  văzând   semitism;  nu  suntem  adepţii  nici
           şi  când  într’o  zi  s’au  cufundat  iară   cum  trece  pe  şosea,  spre  gară,  o   unui  fel  de  intolerantă,  ci  prindem
           în  adâncul  apelor,  s’au  hotărît  ca
           să-şi  facă  seama  şi  s’au  pus  să  due­  elegantă  trăsură  cu  arcuri,  în  care   câteva  însemnări  din  vieata  ovreilor,
           leze  cu  cuţitele  acele  ascuţite  şi  scli­  şed  boiereşte  un  coconaş  şi  o  dom­  pentru  caracteristica  lor.  Şi  pentrucă
           pitoare,  ce  le  purtau  la  brâu,  ca  să   nită,  cu  ghenunchii  înveliţi  în  blă­  sunt interesante.
           se  apere  împotriva  peştilor  mari,  cari   nuri  scumpe?  Dacă  nu  vă  dumiriţi   Tot  de  acelaş  noroc  au  parte
           ameninţau  să-i  înghită.  Şi  în  lupta   degrabă,  întrebaţi,  rogu-vă,  pe  Ro­  ovreii  şi  în  vieaţa  mai  înălţată  dela
           asta  turbată  a  lor,  Pattner  a  tăiat   mânul  care  vă  iese  în  cale  cu  sapa   oraşe.  Fireşte,  acest  noroc  nu  e  în­
           ţevea  de  gumă  alui  Wels,  prin  care
           el  primea  dela  suprafaţă  aerul  tre­  lucie pe spate:               tâmplător  la  dânşii,  ci  e  o  urmare
           buincios  pentru  respirare  şi  bietul   „Cine-s boierii, nene Sâvule?  naturală  a  însuşirilor  pronunţate  pe
           Wels  s’a  înecat  acolo  în  adânc.  Când   —  Păi,  domnu  nu  ştie?  Nu  se   cari  le  au.  însuşiri  de  căpătuire,  de
           pe  Pattner  l’au  scos  apoi  cei  de  pe   poate...  E  trăsura  domnului  Birmann,   pătrundere  pe  orice  teren.  Ovreul  să
           vapor  la  suprafaţă,  a  mărturisit  pă­                               ştie  afla  ori  unde,  e  îndrăzneţ  în
           catul  său  mare  şi  a  fost  dat  pe  mâna   cu  domnişorii.  Se  duc  la  oraş,  la
           judecăţii.                          scaldă.                             afaceri,  stăruitor.  Lucruri  ce  nu  li  se
               Şi  aşa  fata  cu  ochii  ispititori  a   —  Ce  Birmann,  frate?  Ce  domn?   pot tăgădui.
           rămas  văduvită  de  amândoi  cavalerii   Eu  ştiu  domn  în  sat  numai  pe  popa   Am  cules  la  întâmplare  câteva
           ei  şi  acum  plânge  mereu,  că-i  muşcă   Grigore.  în  copilăria  mea  nu  erau   date,  privitoare  locurilor  pe  cari  le
           sufletul  plăpând  conştiinţa,  că  a  făcut   domni la noi.            ocupă  Ovreii  în  vieata  publică  a
           celor, cari o iubeau, atâta năpastă...
                                                   —  S’au  schimbat  vremile  de-a-   Ungariei  şi  a  altor  state,  ori  la  ono­
               Ştirea  aceasta,  care  matale,  de
           sigur  ţi-a  scăpat,  eu  am  cetit-o  în­  tunci.  Schimbat...  Acum  domn  la   rurile  la  cari  s’au  putut  avântă.
           duioşat  şi  m’am  gândit  cu  durere  la   noi  e  domnu  Birmann.  Are  ciurdă   Mulţi se vor miră, cetindu-le.
           tragedia  pe  care  ea  o  desvăleşte  su­  de  boi  şi  moşie  cât  un  hotar.  Şi   Primarul,  lord-majorul  Budapes­
           fletului.  Şi  aşa  am  uitat  pentru  câ­  trăsură  cu  legănuş,  cum  vedeţi  colo   tei,  Heltai  Jeno,  ales  de  curând,  e
           teva  clipe  de  bubuitul  tunurilor  şi   coconii dumnisale.
           ţi-am  scris-o  şi  matale,  ca  să  vezi,                               ovreu.   Vaddsz   Lipot,  secretar  de
           că  în  lume  se  ’ntâmplă  afară  de  tra­  —  De  când  e  domn  Birmann  la   stat  pe  lângă  ministerul  de  justiţie,
           gedii  mari  şi  îngrozitoare,  cari  umplu   dvoastră, nene?            asemenea,  Văzsonyi  Vilmos,  un  co­
           cu  zgomotul  lor  jumătate  de  lume,   —  Să  tot  fie  de  30  de  ani.  Mai   rifeu  al  oposiţiei  maghiare,  apără­
            şi  alte  tragedii  mărunte  şi  duioase,   de  demult  nu-i.  Tatăl  coconaşilor   torul  sărbătorit  în  procesul  D£sy-
           cari încă seamănă în inimi durere şi
                                               din  trăsură  era  atunci  jupân  şi  vin­  Lukâcs,  e  tot  ovreu  şi  el.  între  depu­
            tnste a            Radu Mărgean.
              * -
                                                dea chibrite de câte-un ban...“     taţii actuali, jidanii sunt nenumăraţi.
                          □ □ □
                                                   Şi  câţi  Birmanni  de  aceştia  nu   Nu  e  mult  de  când  a  murit  în
            O V R E I I                        întâlnim  la  tot  pasul?  Nu  scriem  a­  Budapesta contele Hatvan-Deutsch
               Un  neam  de  oameni,  cari  trec
            din  izbândă  în  izbândă.  Nu-i  iper-
            bolă,  nici  saltul  unei  fantasii  înari­
            pate  această  constatare.  E  un  ade­
            văr comun, din domeniul realităjii.
               Să  ne  gândim  de  pildă  la  tipul,
            pe  care  îl  întâlnim  în  vieajă  la  tot
            pasul.  Câţi  dintre  noi  nu  au  asistat
            în  zilele  senine  ale  copilăriei,  la
            întrarea  „triumfală"  a  vreunui  ovreu
            adunător  de  sdrenţe  în  satele  noas­
            tre?  Desigur  cetitorii  noştri  îşi  mai
            aduc  aminte  de  biata  gloabă  din
            ham,  de  căruţa  hodorogită,  de  hă­
            ţurile  numai  sfoară  şi  de  sflederele
            cărămizii  de  lângă  urechile  jupânu-
            lui,  care  se  ivea  în  capătul  satului
            cu  inelele  şi  verigele  lui  de  aramă.
            Ştiji  ce  petrecanie  pe  tabăra  de
            copii,  ce  râs  şi  hohot,  de  să  se  ri­  Studenţi  dela  gimnazul  român  din  Braşov  în  escursie  la  Pompei,  în  Italia,  sub  con­
            dice în slavă uliţa ?                ducerea  zelosului  profesor  Dr.  losif  Bl  aga.  Dl  Blaga  aproape  an  de  an  aranjază
                                                 escursii  de  felul  acestora  şi  de  pe  clasa  primă  gimnazială  înfiinţează  fond  anume
               Ei,  şi  pe  urmă,  dacă  vă  abateţi  pentru câte-o astfel de escursie, pe care o face cu elevii, când ajung pe clasa VII.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11