Page 13 - 1913-30
P. 13

N  r .   3 0 .                          C O  S I N  Z E A  N  A                             Pag. 437.

   tropite cu lacrimi, din pricina unor ochi, pe cari azi  O,  par’că se  vede alături de el,  alipiţi tot mai tare,
    poartă şi Puişor...                                îndoind energia, însufleţiţi de aceiaşi hotărâre, cu cât
       îşi desmeardă din nou firul de păr auriu, lune-   în cale furtuna nevoii păreâ mai înverşunată asupra lor.
   ând în dreptul ochilor, iar cu dosul pălmii îşi spri-    Şi-au izbutit!
                                                            Un gest de triumf îi dă ceafa pe spate: au izbutit!
   ni obrazul stâng..                                  Lux, onoruri, copii fericiţi, la casa lor. La casa lor...
       Uşa se deschise uşor şi ochii lui o priviră lung,   oftează bătrâna şi bărbia îi cade în piept: din lumea
  •lini de bunătate...                                 lor de strălucire, ce rar îşi amintiau de ea!
       —  Ce faci  dragă? Dar resgândindu-se repede,
  iu mai aşteptă răspuns, ci ca pătruns de aceeaş tris-     ...Forfota din stradă devenise rară, tot mai rară.
  eţă copleşitoare se alipi alături.                   De mult e linişte. Cenuşiul amurgului se înteţeşte din
       Pe faţa lor se rostogoli o lacrimă, ca o scânteie   ce în ce, pânăce, în sfârşit, îşi trage de seamă bătrâna
                                                       că  e  târziu,  că  e  noapte,  că  ceasul  mesei  a  trecut
  erbinte, cuprinzându-se cu drag...                   de  mult,  că  de  un  timp  cinează  singură,  singurică:
       Ş-amândoi  rămaseră  apoi  tăcuţi,  cu  capetele   de când el e „om cu vază“.
  proptite, sorbind cu ochii într’o formă, prin geamul       Oftează din nou bătrâna, întorcând încetişor obra­
   uminos, pe Puişor, care se chinuia să tragă, de sub  zul spre odaie. Colţurile gurii cu desnădejde cad în
  jmbra teilor, pe Piticu straşnic încins c’o frânghiuţă   jos şi ochii i se ’nvârt jalnic în orbite, ridicându-se, ori
  ie mătasă pe la grumazi...                            coborîndu-se, ori învârtindu-se, abia oprindu-se asupra
                                                        scumpetelor odăii frumoase. La ce-i sunt bune toate?
                                                        La  ce-i  sunt  bune,  când  cei  meniţi  să  se  desfete  în
                                                        belşugul acesta lipsesc mereu şi numai dânsa par’că
                                                        e pusă să păzească comoara?
  ( S â n   t e c                                            Ce înfăţişare o fi având, printre lucrurile nouă,
                                                        sclipitoare şi vesele, chipul cel ofilit şi trist de femee
       Spune-mi n ai văzut vreodată                     bătrână ?
       De pe prispa ta bogată
                                                             O jale cumplită îi încleştează inima.. îi pare rău...
       Cum trecea cântând spre sară                     îi pare rău de zilele de lipsuri, de zilele de zbucium,
       Călător pe drum de ţară!?...                     de zilele de grijă, îi pare rău, .mai presus de toate,
                                                        de clipele cele mai grozave chiar, dar în care se sorbiâ
       Nori de praf stârnind pe cale                    nouă putere, nouă vioiciune la izvorul speranţei.
       Se duceâ cântând de jale,                             Acum  la  ce  ar  mai  aveâ de  sperat?... Şi  cu ce
       Tu mi-l însoţiai cu dorul...                     vlagă să mai păşească înainte, când din depărtare n’o
       —  Eu fusesem călătorul!...                      mai atrage licărirea aceia aşa de împuternicitoare?...
                                                             Adânc şi întretăiat răsuflă acum.
                              Z. BÂRSAN
                                                             Pe fereastra deschisă năvăleşte vânt căldicel, cu
                   -------IIIIII----                    miros de trandafir, atingând desmierdător obrajii bă­
                                                        trânei, care nu-i mai pricepe farmecul.
  SINGURA...

  IRINA G. LECCA
                                                        S o n e t
       E naltă, uscăţivă, cu faţa cât pumnul, cu pieptul
  ca o scândură. Vârsta, ca de şaizeci de ani. Răspunde      Duioase gânduri vin să-mi împresoare
  printr’o mişcare scurtă şi repetată a capului la ploco­
  nul adânc, încetinel şi respectuos al cunoscuţilor.        Fiinţa visătoare şi ’ntristată
                                                             Şi ’n ochi o lacrimă ferminte mi s arată,
       O prinsese după-amiaza asta frumoasă de vară
  în pervazul ferestrei. Şi, cu ochii dela unul la altul, la   Cum plâng încet trecutul care moare.
  grupurile tinere ce purtau cu ele suflare de voioşie şi
  viaţă, se pomeneşte visând... La ce ?... La dânsa de azi,   Cât de frumos a fost de mult odată!...
  de ieri, de demult... La anii cei trecuţi din greu, în     O primăvară împânzită ’n floare
  nevoie, în dorinţi niciodată îndeplinite... La anii cei cu   Cu cântece şi murmur de izvoare
  priviri naive de copil, ori la acei când închipuirea de
  feţişoară  înalţă  castele,  ori  la  acei  când  inima  de   Şi cer senin şi firea parfumată...
  optsprezece  ani  bate  mai  pripit,  pe  când  obrajii  se
  îmbujorează de un vis...                                   Şi azi... mă uit şi plâng, căci vântul poartă
       Se vede înaintea altarului...                         C’o dureroasă tristă tânguire
       Şi de atunci?... Grijă, muncă fără odihnă, zbu­       De pretutindeni valuri frunza moartă
   cium, iar grijă: să strângă, să agonisească, să-şi fe­
  rească cel puţin copiii de îngenunchiarea sărăciei 1       Şi-atâta jale şi regret cuprinde
   Şi au pus ban lângă ban de au făcut francul, şi franc     întinsul cer cum norii şi- i întinde,
  lângă franc de au făcut rubla, şi rublă lângă rublă de     Să ’ngroape ’n ei senina mea iubire.
   au făcut grămada... întorcând capul, cu pleoapele strânse,
   dela orice fărâmiţă de ispită, cât de puţin costisitoare...                         D. NEGRINESCU
   8   9   10   11   12   13   14   15   16