Page 15 - 1913-30

N r . 3 0 . C O S I N Z E A N A Pag. 339.

ate... arde ca o lume aprinsă... pentru cineva... pentru — Du-te în cortul tău şi păzeşte-te de mine... eu
ine... deapururi... scumpa mea... Iudito... ştiu cine eşti.
Suspină, capul îi căzu pe umăr şi adormi cu un — Cine sunt? — zise ea speriată..
imbet dulce şi fericit... — Ai venit ca să-l ucizi... — şopti nebunul cu
o linişte prozavâ.
— Eu?...
XXXVIII.
— Tu. Dar iată acest pumnal — continuă el şop­
C r e d i n ţ ă .
tind răguşit, — te omor dacă te apropii de el cu gân­
Aceasta eră clipa hotărâtoare, pe care o aşteptau duri rele.
:u nerăbdare, două fiinţe: Iudita şi Bilbo. Ochii Iuditei Femeia se înspăimântă de hotărârea infernală ce
icânteiază de o bucurie inconştie, în vremece ochii se reflectă din privirea nebunului.
îebunului exprimau o teamă adâncă şi conştientă. — Da! Eu stau de veghe, degeaba eşti tu vicleană,
cuminte şi îndrăzneaţă ca un şarpe... eu veghiez, Iudito.
Ochii Iuditei spuneau: ei, Bilbo,^ a adormit... şi
privirea lui Bilbo răspundea: a adormit, dar eu veghiez... O ameninţă cu pumnul, arătând pumnalul, apoi se
retrase la locul său, aţintindu-şi ochii verzui asupra lui
Thartan se ridică:
— Domnilor, dacă nu vă supăr, să mergem în Holofern.
Vagao se reîntoarse din dormitor.
cortul meu. Să-l lăsăm pe Holofern singur; el a beut
mai mult ca oricând şi l-a cuprins oboseala. E un somn — Să-l deşteptăm pe stăpânul oştirilor cu grije.
greu acesta, trebue culcat, ca să se recreeze din ame- II scutură:
ţală — observă Tompar, — dar îngăduie ca eu să mă — Stăpâne !
Iudita încă îl clătină: — Holofern !
duc în cortul meu, căci sunt bătrân şi nu mai pot su­
Vagao şopti:
portă chefurile.
— Vino cu noi... — îl rugă Thartan. — Doarme adânc... Dar tu pentruce eşti aşa de
palidă, tu floare între flori ?
— Vino cu noi şi vom chiemâ şi pe principi —
Iudita zise, arătând spre Bilbo:
zise Rabsaris, care aţipise până acum şi erâ pe jumă­
— M’a supărat.
tate recreat.
Şi se îndepărtară toţi trei, numai Bilbo rămase — Ia seama Bilbo, căci acum nu tu eşti favoritul.
păzindu-şi stăpânul, care durmiâ adânc pe umărul ro­ Ochii lui Bilbo fulgerau, voi să răspundă, dar
tund al frumoasei femei. Vagao se întoarse spre Holofern.
Dupăce eşiră şi harfiştii, Thartan zise încet: — Stăpâne, am aşternut patul...
Şi îl clătină puţin.
— Vagao... culcă-1 frumos.
— Holofern! — îl strigă şi Iudita, cu glas moale
— Da, zise păharnicul şi se duse în fundul cor­
tremurător.
tului ce erâ despărţit cu un văl, ca să-i aştearnă lui
Holofern peste noapte. Şi Holofern se trezi la atingerea ei...
— Stăpâne, Doamne...
Thartan se reîntoarse în cort, apropiindu-se de
— Lăsaţi-mă... — mormăi el răguşit.
Iudita:
— Noapte bună, frumoasă femee... — Am aşternut patul de mătasă.
— Bine... bine...
— Noapte bună, comandante.
— Dacă nu te superi... când zeul Sin se acopere Iudita îi şopti:
— Sunt şi eu aici stăpâne... sunt lângă tine...
în plapoma norilor, dacă m’ai primi... ca oaspe... în
Holofern se trezi.
cortul tău...
Iudita îl măsură cu o privire rece şi îşi întoarse faţa. — Tu eşti ?
Ii cuprinse gâtul şi o îmbrăţişe, apoi observându-1
Thartan se ruşină foarte mult şi zise confuz: pe Vagao, zise:
— Iartă-mă... N’am voit să te vatăm... — Du-te Vagao şi culcă-te. Şi eu mă culc. Iudita
Se plecă cu adâncă reverinţă şi ieşi.
rămâne cu mine, ca să veghieze asupra visurilor mele...
Vagao ieşi din dormitor şi privi fix la Iudita: Observă apoi pe Bilbo.
— Tu rămâi aici... — Tu ce cauţi aici? Şi unde sunt ceialalţi ?
Iudita răspunse cu un gest afirmativ şi Vagao — Ceialalţi s’au dus şi eu am rămas aici, ca să
intră în dormitor, să acopere aşternutul de mătasă alui veghiez asupra visurilor tale...
Holofern cu cea mai frumoasă plapomă.
— Du-te şi tu în cortul tău. Lăsaţi-mă singur şi
Erau numai trei acum: Holofern, Iudita şi Bilbo. nime să nu intre aici!
Acesta se tîri pe pământ în faţa ei privind-o cu o ură — urmeaza —
nespusă. Ea îl întrebă speiiată:
— Ce vreai?
Bilbo îi răspunse stăpânindu-şi furia: