Page 4 - 1913-30

Pag. 428. C O S I N Z E A N A N r . 3 0 .

Aşa l-am cunoscut pe losif, cel însă ţara nu l-a uitat. în zecile J ------------ —■-------
mai scump cântăreţ al visurilor mele de mii de suflete icoana lui losif I Răvaş de duminecă l
de fecioară. Şi simt că aşa a fost trăieşte şi va trăi deapururi. Regi­
el toată vieaţa: un mare artist sen- mentele strălucitoare ale Măriei Sale 3/VIII 1913.
sitiv, discret, sentimental şi duios, Carol I. trec Dunărea astăzi în ac­ Dragă Li,
ca un dor fără nădejde, retras şi centele divine ale marşului lui losif: Te-ai cutremurat desigur şi mata
bun ca un copil candid. „La arme“... Şi în avântul aceluiaş când ai citit catastrofa acceleratu­
Acum cetesc cum, mort în clipa cântec se vor întoarce biruitori. lui de Esbjerg. în taină poate vei
când scumpa sa ţară îşi trăiâ cli­ Dar mai ales trăieşti la noi, poet fi vărsat şi o lacrimă duioasă şi-ţi
pele avântului străbun reînviat, s’a duios, meştere losif! în inimile atâ­ vei fi împreunat mânuţele plăpânde,
dus la groapă aproape singur, fără tor generaţii de cetitoare din Ardeal ca să te rogi pentru iertarea păca­
cununi, fără strălucire şi emoţii pre­ se vor sălăşlui melodiile versului tău telor celor treizeci de morţi. Matale
făcute, întocmai după cum se stre­ dulce, discret şi sonor! eşti doar aşa de bună şi de mi­
curase şi în vieaţă. Câţiva prietini Leniţa Negrea loasă, asa de simţitoare si de blândă,
doar’ dacă au umezit sicriul lui cu că cetind nenorocirea aceasta îngro­
u n u
lacrimi sincere. zitoare a trebuit să fii mişcată în
adâncul sufletului şi să-ţi potoleşti
durerea proprie cu o lacrimă. Eu
nu ştiu dacă este ceva mai nobil
9
în inima matale, dragă Li, decât
sentimentul de milă —si nici nu caut
9
s’o ştiu vreodată, Mie-mi ajunge,
că te ştiu miloasă şi iertătoare, căci
aceste două calităţi sufleteşti pe
cari le ai în abundanţă, înaintea
mea te pun mai presus decât zeci
de fiinţe mai frumoase, mai inteli­
gente, mai încântătoare, mai bogate,
dar mai puţin bune. Ţin să-ţi fac
mărturisirea aceasta acum, când ce­
tesc şi eu întreagă catastrofa acce­
leratului din Dania şi mă cutremur
şi mi-e milă şi mie, care sunt mai
înăsprit de lumea dură, cu care
convin zi de zi... Morţii îngropaţi
pe sub vagoanele greoaie de fer
îmi apar mereu înaintea ochilor şi
par’că le aud vaetele înăbuşite şi
strigătele desnădăjduite după ajutor.
Prin sufletul meu trece par’câ tot
chinul, ce se zbate în sufletul lor
în clipele acestea grozave, când la
conştiinţă fiind încă, ei simt mi-
nută de minută că sunt ursiţi morţii,
care pune într’un moment sfârşit
întregei vieţi. O, ce soarte dure­
roasă, ce chin, să-ţi simţi propriul
sfârşit, să simţi cum te stângi mereu
Tipuri din armata Bulgară. Această nenorocită armată e azi cu desăvârşire zdrun­ şi fără de nădejdea de-a mai putea
cinată şi incapabilă de orice acţiune serioasă. Vitejia ei dela Adrianopol, Liile-' renaşte vreodată. Nu ştiu, dragă Li,
Burgas şi alte lupte s’a spulberat, căci hărţuelile de aproape un an de zile au dacă te-ai gândit mata vreodată la
ruinat şi au dus în mormânt pe cei mai viteji oşteni. Azi Bulgaria a chemat sub
arme şi pe bărbaţi de 60 de ani, nelăsând acasă decât pe femei şi copii. Tine­ moarte şi la clipa aceea scurtă, ful­
retul a fost nimicit încă în primul războiu cu Turcii şi cei ce-au mai rămas în gerătoare, când se desprinde pen­
vieaţă sunt soldaţi de felul acestora, pe cari îi arătăm noi: oameni osteniţi, bă­ tru totdeauna ceva din trupul nos­
trâni gârbovi de ani şi sleiţi în puteri de bătrâneţe. Cu astfel de oameni sigur, tru şi rămânem o grămadă de carne
că nu se mai pot câştigă lupte!
rece, nesimţitoare, ca oricare po-