Page 7 - 1913-30
P. 7
N r . 3 0 . - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - Pag. 431.
picta vecinij, prietinii şi ticăloşii de tronomi îngrozeşte şi halucinează a ieşi din apă. La capul Guardafui,
pe stradă. In ţările de jos, Van Eyck minţile, cade o rază de aur; ea pă în Anglia, se admiră un imens elefant
a fost pictorul sfinţilor, Van Dyck trunde în umila locuinţă, alunecă pe cenuşiu; la Brinham o stâncă ne dă
al regilor, Rubens pictorul zeilor — sânul mamei şi înveleşte copilul, ca impresia positivă a unui rinocer.
Rembrandt pictorul celor umili. pe un Isus Christos, cu o aureolă
Nu numai în Olanda, dar în nici misterioasă. O citadelă pare a păzi portul
o ţară din Europa artiştii nu se Raza aceasta, care se întinde apoi Bastia, din Corisca; dar un leu gi
ocupau de ei. Rembrandt părăsi ca pe duşumea ia un nimb aurit, în gantic izolat în mare, păzeşte şi el
lea bătăturită. Poteca lui îl ducea unire cu raza caldă a intimităţii oraşul. El pare unul din acei lei le
cătră cerşetorii ce merg din poartă omeneşti, simbolisează şi geniul lui gendari eşiţi din basmele orientale.
în poartă cântând ori plângând, cătră Rembrandt. Opera sa aşa de admi Dar mai emoţionante sunt stân
micii negustori ambulanţi, cătră ţă rată azi e luminată de adevărul
ranii zdrenţuroşi, cătră bolnavi şi profund al vieţei particulare şi de cile în cari natura a sculptat chipuri
infirmi, paralitici şi mizerabili cari poezia a tot ce e universal! ^ q omeneşti. In comitatul Cornouaielas
se îngrămădesc în jurul lui Christ UUU din Anglia, se remarcă un cap de
tămăduitorul... şef indian cu profilul dur, cu privi
Subiectele pe cari le-a scos Rem Wu şireato... rea ageră. Mai faimos însă e capul
brandt din Biblie şi din Evanghelie
sunt număroase, dar ele nu erau Tu şireato, ochi ca tine „Sentinelei" din Ladybrand în sta
pentru el decât un pretext pentru a Nu mai are ’n lume fată, tul Orange. Adesea stânca are o
zugrăvi vieaţa şi gesturile umililor Buze moi şi trup subţire formă caricaturială: stânca „Docto
din vremea sa. Dar în vremece sce rului Syntax" dela capul Land’s End
nele lui religioase par nişte simple Nici pe lumea ceialaltă... schiţează un cap burlesc şi pedant
scene de moravuri, tablourile cari la Să te prind odată ’n braţă
alţi artişti ar fi nişte pânze de „genre" Să-ţi sărut guriţa toată de învăţător de sat.
ating la el o grandoare religioasă. Şi să pomeneşti în vieaţă Piatra pare a înmulţi cu deose
Aşa, faimosul lui Filozof în me- Că te-a strâns flăcău odată. bire capetele de călugări.
ditaţiune aflător în muzeul Luvrului Tăvi. Să nu se creadă însă că natura
din Paris, este un biet om trăind nan nu sculptează decât capete anonime.
într’un decor foarte modest. Nimic Multe celebrităţi sunt încremenite în
mai trist şi mai gol decât pivniţa în Din capriciile firei.
care meditează. Dar lumina slabă stânci. Regina Elisabeta a Angliei
care străbate prin geam pe fruntea De câteori, urmărind din ochi no îşi are bustul la Bedruthen Steps; Lu
gânditoare a moşneagului şi care rii cari se fugăresc pe cer, n’am asis dovic XVI. şi-l are şi el pe al său
străluceşte misterios în umbră, ne dă tat la scene fantastice cari se fac şi la Ploumanach; Walter Scott îşi are
o idee despre slabele adevăruri pe se desfac în înălţimi. întocmai ca statuia la Hoy-Head, iar insula Sein
cari le poate atinge filozofia în mijlo
cul misterelor lumei şi ale sufletului. Hamlet, am văzut nori în formă de posedă capul creţ al lui Alexandru
Se vede numai decât că figura a- balenă, de lei, de tigri, de bivoli Dumas-tatăl.
ceasta reprezintă „gândirea". şi de monştri inediţi. Noaptea, dea- Intr’o zi, neşte turişti din Lyon,
Dar ceea ce raţiunea găseşte aşa semenea, când ne plimbăm singuri sosind la Morult scoaseră cu toţii
de greu, credinţa o găseşte fără prin alei sau păduri, avem impresia un strigăt în faţa imaginei pe care
efort. Bătrâna femee cu biblia, este totalitatea munţilor o oferea ochilor
o imagine a unei fiinţe fericită în că vedem siluete omeneşti în copacii
în credinţa ei. Cartea în care a ce cari ni se ivesc în cale. Natura ne lor. „împăratul!", exlamară ei. Amin
tit conţine toate luminile, toate mân mistifică adesea ori. Ea desenează tirea marelui Cesar eră atunci în
gâierile de care are nevoe. In acest chipuri cunoscute şi necunoscute. toate duhurile şi în curând fenome
tablou ca în atâtea altele, Rembrandt Dar copacii se usucă, norii se to nul fu cunoscut pretutindeni. Apari
a reuşit mai bine decât oricare pic ţia erâ într’adevăr emoţionantă: o
tor al lumei să materialiseze, ca să pesc şi fantaziile ei trec odată cu
zicem aşa, sufletul omenesc. ele. In stânci însă, ea ne dă impre- faţă palidă cu ochii închişi, aureolată
In sfârşit, dacă voiţi să vedeţi siuni durabile. După cum fiecare casă de gloria zăpezilor în maiestoasa se
pilda cea mai izbitoare a poeziei cu are o fizionomie cvasi-omenească, ninătate a Alpilor. Faimosul bicorn
care Rembrandt a ştiut să-i încon tot astfel stâncile îşi au expresia lor. al lui Napoleon erâ desenat pe Mun
jure pe cei umili, priviţi a sa Căs Sunt grote cari ascund o madonă tele Blanc; Stâncile Roşii formau
nicie de tâmplar. Nimic mai simplu barurile pălăriei şi ochii împăratului;
ca acest subiect. Sub lumina caldă sculptată de natură, ca la Adelsberg;
ce cade prin geamul ţintuit în plumb, draperii de piatră ca la Arcy-sur- nasul e figurat de umărul Muntelui
se ţine toată familia: tatăl lucrând Cure; altare cizelate ca la Dobşau. Blanc, iar piscurile lui Mont Mandit
cu rândeaua, mama dând sânul prun înainte de ori-ce însă natura are desenau gura şi bărbia cuceritorului.
cului ei, iar bunica, întrerupându-şi darul de a sculpta siluete de ani Exactitatea şi preciziunea acestor
cetirea, ca să-l mângâie. Prin fe apariţiuni de peatră au îmbogăţit
reastra deschisă se ghiceşte o câm male. Provinciile muntoase de pre
pie mănoasă şi un cer infinit. tutindeni au toate curiozitatea lor tradiţiile şi legendele diferitelor ţări.
Din cerul acesta, de departe, granitică. La Tregastel în Franţa, o în jurul nenumăratelor stânci în cari
dela o distanţă care, cifrată de as ceată de broaşte ţestoase uriaşe par s’au modelat forme aşa de sugestive,