Page 8 - 1913-30
P. 8
Pag. 432. C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - N r . 3 0 .
imaginaţia de odinioară a creat fa In Boemia, lângă Elnbogen, în Marte, spre pildă, nu acoardă poate
bule. Fiecare vizuine e legată în min tr’o vale sălbatecă unde şerpueşte nici o importanţă stâncilor, nourilor,
tea oamenilor de amintirea vre-unei Egerul, trăiâ odată un oarecare Hans copacilor lor cari reprezintă vreo
drame. Heling, vândut duhurilor necurate. vietate aflătoare pe globul pămân
Dar silueta lui Satan nu lipseşte Buzunarele lui erau vecinie pline cu tesc. D. M.
nici ea! La Moncontour, în Bretania, aur şi el se făceâ nevăzut mai multe
veţi găsi călcâiul său pe care l-a zile pe săptămână ca să-şi practice
imprimat în stâncă sărind peste o farmecele. Intr’o zi el se îndrăgosti R Â N D U R I M Ă R U N T E
vâlcea. O piatră enormă oferă, lângă de o frumoasă ţărancă, dar ea îl
satul Ehrenburg, o imagine perfectă respinse şi se mărită cu un altul. Medalie istorică. Un comitet
a capului său cornut. In seara nuntei, toţi nuntaşii beau compus din Conon Aramescu-Do-
Cu cât călătorim mai mult în şi mâncau voios. Când ceasul sună nici, metropolitul primat al României;
ţara fantastică a stâncilor, cu atât miezul nopţii, Hans Heling se ivi C. Alexandrescu, sub-directorul Mo
mai numeroase se ţes legendele în deodată în mijlocul lor, strigând: nitorului Oficial; T. Burada, profe
jurul apariţiunilor de piatră. Lângă „Satan, îţi dau sufletul meu dacă îi sor; Ana Conta-Cherubach, scriitoa
re; Emil Casimir, colonel-adjutant;
insula Corfu, o stâncă figurează o vei nimici pe toţi oamenii aceştia!" Al. Davilla, directorul general al tea
corabie cu pânze. Cei vechi spuneau Intr’o clipă nuntaşii fură preschim trelor şi câţiva deputaţi şi oameni
că ea este vasul fenician care l-a baţi în stane de piatră. Hans Heling de seamă din România, au luat ini
readus pe Ulyxe în patria sa şi pe se aruncă în râul Eger care-1 înghiţi ţiativă pentru a se bate o medalie
istorică întru amintirea recuceririi
care Neptun, ca să se răzbune pe şuerând lugubru, şi astăzi îi puteţi
Silistriei, care acu-s 500 de ani sub
el, l-a transformat în stâncă. Dar vedeâ pe nuntaşii împietriţi cu mâi voevodul Mircea-cel-mare a aparţi
nici o legendă nu este mai sugestivă nile împreunate, în vremece mirele nut tot Ţărilor româneşti. Medalia
decât admirabila fabulă de mai jos, şi mireasa păstrează, de două vea are pe o faţă chipul lui Mircea-cel-
venită din ţările celtice. curi, atitudinea a doui îndrăgostiţi mare şi a lui Carol, cu inscripţia
In acele vremuri îndepărtate se cari se îmbrăţişează. următoare: Mircea-cel-mare domnul
Ungro-Vlahiei şi al Silistrei până la
pescuiâ morunul în largul insulelor O altă legendă determină cauza mare, 1386—1418; Carol-cel-mare
bretone. Intr’o noapte, pe când oa pentru care în baia muntelui Saint- al României, 1913. Pe cealaltă faţă
menii durmeau în fundul bărcilor lor, Michel în Franţa se poate contemplă a medaliei e o alegorie reprezen
un vârtej teribil ridică apele mărei! un grup de siluete de piatră de tând o femee simbolizând ţara, pur
Marinarii se deşteptară. Spectacolul formă omenească. Intr’o seară o tând un steag în mână cu inscripţia:
„Dreptul nosiru“, la stânga, iar la
erâ nemai pomenit. O stâncă des ceată de oameni beţi ce se întor dreapta: „Voieşte şi vei putea". In
pică undele şi la spatele ei valurile ceau acasă blestemând pe Dumnezeu dosul femeei, care stă de pază pe
vibrau de o muzică necunoscută. şi pe sfinţi, fu lovită de mânia ce pământul Dobrogei cu spada în mâna
Cupa ei erâ împodobită cu plante rească. Ei se preschimbară în stane dreaptă, se arată vederea podului de
peste Dunăre.
acvatice, şi în ghenunchi, cu fruntea la rândul lor, şi astăzi tremură, spune
In numărul viitor vom dâ în re
plină de raze, Sf. Ronan îşi făceâ fabula, în valurile reci. vista noastră chipul acestei medalii
rugăciunea. Urcând cursul Rinului să nu istorice. *
Insula aceasta fabuloasă veneâ neglijaţi niciodată când veţi ajunge Amintiri din războiu. în vre
dela Nord, detaşată de pe un con la Oberwesel, de a privi printre rui muri, ca şi cele pe cari le trăim azi,
tinent necunoscut, locuit de oameni nele castelului din Schoenberg pe când la popoarele din Balcani încă
răi, mincinoşi şi hoţi cari râseseră „cele şapte fecioare batjocoritoare tot mai seceră gurile tunurilor mii
în faţa bunului sfânt când acesta voi şi crude" cari, zice Victor Hugo, de vieţi de oameni şi chiar oastea
să-i convertească. Sf. Ronan se ho din pricina răutăţei lor au fost trans României e pusă pe picior de ră
zboiu — citeşti cu drag ori ce amin
tărî să-i părăsească şi deodată stânca formate în şapte stânci prin veacul
tiri, cari îţi evoacă scene din luptele
pe care se aflâ se preschimbă într’o al zecelea. pe cari le-a dat în cursul vremii
iapă de granit, care se opri apoi pe Astfel interpretează imaginaţia neamul tău. Revocarea aceasta a tre
vârful. rotunzit al muntelui Menez- omenească numeroasele capricii ale cutului glorios te înalţă şi te însu
fleţeşte, te face mai mândru şi mai
Hom, unde încremeni sub această firei. Pe noi nu ne poate interesă
încrezător. Şi astfel citim cu drag şi
formă. Astăzi bretonii îşi plimbă însă decât acelea cari au vreo legă
Amintirile din războiul dela 1877 şi
procesiunile în jurul enormei iepe tură cu pământul nostru şi fiinţele 78 ale dlui St. G. Sergent, care a-
de piatră care doarme, nemişcată cari îl populează. E foarte cu pu cum în a Vl-a ediţie tipăreşte aceste
deasup a apelor clocotinde. tinţă ca printre nesfârşitele forme de suveniruri eroice, deşi ca limbă şi
ca lucrare literară sunt de foarte
Dar câte dintre chipurile ome piatră să existe asemănări cu fiinţe puţină valoare. Dl St. G. Sergent
neşti de piatră nu trec drept neşte extra-pământeşti, cu locuitorii altor
povesteşte simplu, fără deosebit a-
nenorociţi petrificaţi de mânia ce planete şi pe cari noi nu le discer vânt şi colorit şi fără ca să dea a-
rească pentru păcatele lor. nem, după cum nici locuitorii din mintirilor vreun caracter de lucrare