Page 15 - 1913-32

32. ------------------------------------------ C O S I N Z E A N A Pag. 471.

XLII. Poporul înspăimântat scoase ţipete de groază.
Boaz se întoarse spre altar şi zise:
Copilul cu părul de aur.
— Pregăteşte-te dar, Sfatul bătrânilor...
în sinagogă eră gălăgie. Ozia impuse tuturor tă- In clipa aceea se auzi un ţipet, o femee năvăli
întrebându-1 pe Salatiel: spre altar, ţinând un copil în braţe.
— Ce vreai ? — Dumnezeule al ceriurilor! — ţipă ea. — îmi
Salatiel eră înfuriat, stăpânit în aceeaş vreme de moare copilul... Ajutaţi-mă!
rile mâniei şi ale însufleţirii. Glasul lui umplea Şi căzu, învremece copilul ei trăgeâ de moarte.
anele bisericii: — Ajutaţi-mă... Daţi-mi un picur de apă...
— Voiu strânge la un loc pe toţi Betulienii, pe Ţipetul ei erâ un amestec de durere şi nebunie:
cei tineri... cari ştiu să se însufleţească şi să moară — Ajutaţi-mă... Băieţelul meu...
că la noapte, voiu năvăli în valea Esdrelonului. Şi nu o puteau ajuta; un levit luă vasul sfinţit,
Se iscă un tumult, în care lacrimile se amestecau dar şi acela erâ gol...
isufleţirea. El îşi ridică mâna, pentru a linişti tu­ Capul copilului căzu într’o parte, femeea îl clă­
ni... tină, ţipând:
— Şi dacă nu va veni nimeni, să-l întovărăşască — Dumnezeule! A murit...
ialatiel, mă voiu duce singur... II sărută plângând.
— Mergem cu tine! — urlă mulţimea. — Copilul meu, copilaşul meu, îngeraşule...
Gotoniel strigă posomorât: Se târî spre altar şi în tăcerea surprizei şi a
— Tabăra babiloneană are să vă înghită cum în- mâhnirei obşteşti, ţipă îngrozitor:
î marea câteva frunze pribege. — Dumnezeule... pentruce mi l’ai luat ? El erâ
— Ce va fi cu noi, bătrânii ? — se jelui Cabri. nevinovat... şi doar atâţia ticăloşi trăiesc până la a-
— Ce va fi cu femeile şi copiii ? — se tângui dânci bătrâneţe!...
i; lacrimile îi curgeau în barbă şi el îşi frângea Ridică băiatul spre luminările sfinţite, cu o nă­
¡le desnădăjduit. dejde nebună. Plângea, râdea, zbierând:
— Mai este nădejde! — strigă Abialbon. — Dar poate că trăieşte!? Uitaţi-vă la copilaşul
Eră o tânguire obştească: părinţii şi mamele plân- meu... Ajutaţi-mă... Mi se rupe inima...
1. Boaz eşi la iveală: Poporul începu să plângă. Boaz luă copilul din
— Poporul are cuvântul. mâna mamei; capul băiatului cu părul de aur atârnă rece.
— S’auzim! — strigă mulţimea. — Duce-ţi pe această sărmană femee... — zise el
Şi omul cu părul roş spuse rece, fără ezitare: cătră muerile ce stau aproape, şi învremece acestea o
— Mâne deschid poarta cetăţii. scoteau din templu, Boaz se apropie de treptele alta­
Amuţiră cu toţii; unii căzuseră pe gânduri, alţii rului şi puse micul cadavru pe masa de jertfă.
pură să desnădăjduiască. Ozia întrerupse tăcerea: Plângeau cu toţii. Ozia îşi împreună mânile şi
— Mai facem o încercare, trimitem soli la Ho­ zise tremurând, cu o tulburare sălbatecă:
rn... — Doamne, până când îţi uiţi de noi cu totul,
— Şi ne va da graţie! — strigă Cabri, cu mare până când îţi mai ascunzi faţa dinaintea noastră ? Ce
edere. am păcătuit noi ? O pentruce ne pedepseşti ? Ne-am
— Nu ne va da graţie, — zise Achior. apropiat cu umilinţă în faţa ta şi ţi-am adus rugăciuni
— Nu ne va da graţie! — zise şi Salatiel. El sin- ferbinţi... vai nouă, nu mai putem află îndurare?
mi-a spus, că nu va agraţiâ pe nimeni. Se aruncă pe treapta altarului:
Gotoniel declară: — Dumnezeul lui Moise, cel bun, prea drept şi
— Voiu merge eu... Acel flagel al lumii, trebue
aibă inimă... vecinie, pentruce nu asculţi strigarea noastră? Pentruce
— Să meargă Sfatul bătrânilor, — opină Hesrai. — nu-ţi pleci urechia la suspinul copiilor? Vezi, Doamne,
că mititelul a murit...
tele lor cărunte şi umilirea lor... El se tânguiâ cu glas înecat de lacrimi, învremece
— ...şi banii lor... — întrerupse Abialbon.
— ...poate că îi vor înduplecă inima împietrită. sinagoga întreagă plângea cu hohot:
— Pământul se prăpădeşte, Betulia cade... Oas­
— Să meargă dar Sfatul bătrânilor... — strigă
>orul. tea babilonenilor va năvăli şi pădurile sfinţite vor fi
— Să meargă îndată! — continuă Salatiel. — Asta stropite cu sânge. Sunt osândiţi şi copii nevinovaţi...
•ărerea mea... Iar dacă nu ni se dă graţie, în de­ Mântueşte pământul acesta, sfinţit de mii de ori prin
suferinţe... Dumnezeule vecinie, Dotainul se va schimbă
sul nopţii ne vom răzbună... în cimitir şi Asirienii sălbateci vor necinsti multe fete
Achior se apropie de el.
— Dacă năvăliţi mă duc şi eu cu voi. Dacă ră- frumoase ale Betuliei!
neţi aici, mă străpung singur cu sabia, căci nu voi Glasul lui se înecă; începu să plângă. Plângea şi
ajung pe mâna Asirienilor... poporul, sfârticându-şi hainele, în semn de jale. Nu mai
— Murim împreună! — strigă Salatiel, scuturând e scăpare... Din naia bisericii răzbătu psalmul trist:
na lui Achior. „Ceartă Doamne, pe cei ce se ceartă cu mine şi
— Murim împreună! — răzbătu glasul poporului, luptă-te, cu cei ce se luptă cu mine...“
un ehou înspăimântător. Un soldat năvăli în pragul bisericii, glasul Iui sti-
— Căci e mai bine să mori pe câmpul de luptă, dent întrerupse stihul al doilea din psalmul 35:
moarte eroică, decât să suferi o moarte îndelungată — Bucură-te, Betulie! A sosit IuditaL.
plină de chinuri. O, eu îi cunosc foarte bine pe a-
Ieni! Ei leagă în obezi pe prizioneri, îi zmulg limba, ____ ___________ — sfârşitul urmează —
taie făşii din spate, îi scot ochii cu fier înroşit sau
trag în ţapă... Ei nu cunosc mila...