Page 11 - 1913-33

N r . 3 3 . C O S I N Z E A N A Pag. 483.

~r~ -V: ~ — urei dtale şi dacă ai face încercarea să înăbuşi în dta
& ' * •
f t această ură. Mi-e teamă că ai să consideri rugarea a-
ceasta drept o simplă întorsătură de frază, dar te asi­
gur, că este purul adevăr ceea ce îţi comunic şi mă
subscriu, al dtale Leo Tolstoi, care te compătimeşte“.

5 Ianuarie 1909.
La masă a venit astăzi vorba despre scriitorii
ruşi tineri Gorki, Andreiev şi alţii. „îmi dau oste­
neala — a spus Tolstoi — să găsesc într’înşii ce este
bun, dar nu-i pot lăudă. îmi repugnă la ei şi desfrâul
lor literar şi lipsa lor de ordine. Toţi, n’au cetit şi
n’au învăţat nimica. Şi tinerii ăştia vreau să ne desveţe
pe noi ordinea şi conştienţiozitatea!“
8 Ianuarie.
Ieri a cetit cu glas tare Tolstoi o poezie de
contele Alexe Tolstoi, şi a rămas foarte nemulţumit.
„Nu-ţi plac dtale versurile?“ l’a întrebat un oaspe.
Baloanele şi maşinele de zburat primejduiesc foarte „Nu, — i-a răspuns Tolstoi — afară doară dacă sunt
mult pe timp de războiu cetăţile şi de aceea împotriva
lor se iau întinse măsuri de apărare. Chipul de aci ne scrise de un talent mare, ca de Puşchin d. e. La
arată invenţia inginerului George Simmons, care a aşe­ Puşchin nici nu se bagă ’n seamă că sunt versuri. Sim­
zat pe fire lungi de sârmă întărită dinamită, care se poate ţeşti, nu-i vorbă, ritmul şi metrul şi totuş ai senzaţia
aprinde prin apăsarea unui buton de jos când vreun
balon, ori maşină de zburat rătăceşte deasupra cetăţii. că nu s’ar putea spune acelaş lucru în mii de feluri
deosebite“.
„N’are să-ţi fie ruşine de starea noastră sufletească, „Ce părere ai tu de Turgheniev ? îl întrebă An­
u
de emoţiunea de mai nainte. Ne aduce mai aproape drei Tolstoi. „Bine, scrierile lui nu sunt mult vrednice!
unul de altul...“ N’au aproape nici un conţinut. Şi Cehov a fost un ta­
19 August. lent mare, care şi-a pierdut timpul cu nimicuri“. (N’a
judecat Tolstoi totdeauna atât de aspru pe Turgheniev.
Un domn, îl cheamă Semionov, aflându-se în
înainte cu câteva luni s’a exprimat foarte favorabil des­
vizită la Tolstoi, i-a lăudat mult pe Nietzsche, când a
pre o povestire a fostului său prietin. Gusev.)
venit vorba despre acesta. Tolstoi a avut însă o pă­
rere deosebită, — el ţine foarte puţin la filozoful ger­ 16 Februarie.
man — părerea aceasta şi-a exprimat-o de mai multe Ieri au cântat Sibor şi Goldenweiser mult din
ori în scrierile sale. Acuma s’a adâncit din nou, fiindcă Mozart şi Beethoven, între altele şi „Sonata Kreuzer“.
ţine mult la părerea lui Semionov, într’unele opere ale lui Când au terminat m’am apropiat de Tolstoi şi l’am
Nietzsche, a rămas însă cu aceeaş părere ca mai nainte. întrebat: „De ce nu rămâne nimic în sufletul meu
din muzica, pe care am ascultat-o tocmai ?“ — „Să
31 August.
nici nu rămână“, îmi răspunse Tolstoi surizând. „Nu­
Intre multele pachete primite de jubileu, s’a aflat
mai atâta vreme influinţează muzica asupra spiritului
un pachet, pe care, deschizându-I, am simţit o ade­
omenesc, câtă vreme este esecutată?“, l’air, întrebat
vărată groază gândindu-mă la ticăloşia şi ura trimi-
mai departe. Tolstoi adeveri aceasta şi adăogă: „Mu­
tătoiului. Intr’o lădiţă de lemn, bine sigilată, se afla
zica este produsul vieţii noastre rafinate“. Azi dimi­
un ştreang destul de lung şi de o grosime mijlo­
neaţă, la dejun, a mai adaos, revenind la conversaţia
cie, întovărăşit de o scrisoare de următorul cuprins:
noastră de ieri: „Da, ai avut dreptate în cele spuse
„Domnule conte! Acesta este răspunsul la scrisoa­
ieri — muzica este o mare seducătoare“.
rea dtale deschisă. O poţi face singur, fără ca să
aduci neplăceri guvernamentului — nu este greu de loc. 25 Martie.
Ai procură astfel un mare bine patriei noastre şi ti­ Ieri a venit din nou vorba despre cultură şi
neretului rusesc. O mamă rusă“. Am îndrăznit să po­ Tolstoi a spus următoarele: „Există un centru de
vestesc abia astăzi lui Tolstoi despre acest cadou gro­ cultură, spre care duc o mulţime de cărări. Din că­
zav. Spre marea mea mirare, nu l’a indispus faptul de rările acestea îţi alegi una şi te duci pe ea. Fiecare
loc, ba nici nu l’a atins neplăcut şi mi-a dictat ime­ copil îşi păstrează independenţa. îmi aduc prea bine
diat următorul răspuns: „Doamnă N. N. îmi pare foarte aminte cum m’am apărat la timpul său, în cea mai fra­
rău că am putut da naştere în sufletul dtale la astfel gedă tinereţe a mea, când le iai toate atât de uşor.
de simţeminte neplăcute şi — posibil — penibile chiar Profesorul nostru de casă obicinuiâ să zică despre noi:
şi pentru dta. M’ai deobligâ dacă mi-ai comunică cauza „Sergie, cel mai în vârstă, vrea şi poate să înveţe, Di-