Page 12 - 1913-33

Pag. 484. - C O S I N Z E A N A Nr. 33.

mitrie însă nu poate, Leo Nicoiaievici nu vrea şi nu Şi vei vedea prin apa lor
poate“. Cu totul altfel viata asta
Cineva a amintit cât de rău a sfârşit-o Tolstoi Ca cei care se nasc şi mor:
la universitate. Eu am făcut observaţia că mulţi poeţi
şi artişti de seamă au fost elevi slabi, aşa de ex. şi Te vei trezi pe înserate
Puşchin. „Dar de aici nu urmează, — zise dl S., — ca Că plângi aşa... fără să ştii
fiiul meu, care înaintează, şi el, al naibii de greu în Şi prin albaştii zori de zi
şcoală, să ajungă odată şi odată un Puşchin sau un Vedeă-vei nopţi întunecate
Tolstoi“. „Iar eu îţi declar, — întrerupse Tolstoi con­ Cu basme care nici nu sânt...
versaţia noastră, — îţi declar, că există pentru un om Iar cerul... cerul de de-asupra
lucruri şi mai importante decât de a ajunge un Puşchin Ai să mi-l cauţi pe pământ.
sau un Tolstoi“.
Ai să visezi pe nedurmite
26 Aprilie.
Şi-ai să veghezi dormind mereu...
„Astăzi — îmi povesti Tolstoi — m’am întâlnit
Şi drumul o să-ţi pară greu
cu trei femei. Intrebându-le unde merg, mi-au răs­
Prin lumea asta de ispite,
puns că se duc la Kiev, la procesiune (rugă). Aleargă
Căci toate şi-or schimbă pe rând
acuma 500 de verste şi cred că fac o bucurie lui Dum­
Culoarea, locul şi mărimea
nezeu ! Acasă se ceartă o femeie ca astea cu bărbatul
Şi tu... tu vei trăi plângând...
şi — dacă mai e şi tânără — mai şi păcătuieşte cu al­
tul şi săvârşeşte toate, numai de ce are nevoie pentru
Vieaţa este-aşa cum este
suflet nu face“.
Trăieşte-o tu cum ţi sa dat
15 Iulie. Şi fugi de locul blăstămat...
De curând a mulţumit un vizitator lui Tolstoi Iubirea mea e o poveste
în cuvinte avântate, pline de entuziasm, fiindcă a scris Cu valuri ce se nalţă n nori... .
romanele: „Război şi Pace“ şi „Ana Carenina“. Tol­ — Pluteşti pe val, dar... eşti uitată »
stoi a refuzat lauda: „Dacă vorbeşti astfel cu mine Ca şi la piept de visători!!... '
e ca şi când ar vizită cineva pe Edison şi i-ar spune:
Z. BÂRSAN
f
„Te preţuiesc mult fiindcă joci bine — polca!“ Cărţile » r. n« - >
mele, cărora le dau o oareşicare importanţă, se chiamă
cu totul altfel...“ p .p
Trad> de etra etrescu%

POZNELE INTCJNERECULUI;

cI u b i r e a m e a AL. CAZABAN

Soarele luneca încet după muchea Clăbucetului,
Iubirea mea e o făclie punând dungi de aur pe creasta pădurilor de pe vâr­
Ce arde ntr’un pustiu bizar... furi. Din balconul înalt, suspendat deasupra unei râpi,
Iubirea mea e un altar, priveam cum se înecau în umbră colinele, vâlcelele şi
In care dorm fără să ştie toate văgăunele şi găvanurile cari scobesc coasta Clă­
De-atătea veacuri rugăciuni... bucetului—cel mai semeţ munte de pe valea Prahovei.
Iubirea mea e blăstămată
într’o linişte binefăcătoare, cu ochii adânciţi în
Şi făcătoare de minuni...
taina codrului întunecat aşteptam sosirea nopţii care
în pustietatea locului îmi era singură mângâietoare.
De-ţi cade n drum să treci nainte,
Din liniştea asta, mă trezi deodată o voce cunoscută
Din vraja ei să nu te-adapi...
care venea de undeva, de jos dintre copacii cari îmi
Să treci uşor de vrei să scapi,
Ş’apoi frumoasă şi cuminte străjuiau casa.
Să mergi cântând pe drumul tău, „Acolo eşti, domnule?“, mă întrebă Razaliu, pă­
durarul satului de pe moşia Runcului.
Şi să-ţi ridici spre ceruri ochii
Că te-a scăpat de ceasul rău! Abia îi răspunsei şi mă şi pomenii cu el în bal­
con, la spatele meu. Venea să-mi aducă o veste care
Visând, de-ai apucat o leacă nu putea să mă lase nepăsător: un om din Runcu
Din vraja ei să beai un strop. găsise chiar în ziua aceia hoitul unui bou sfâşiat de
Vor curge lacrime potop un urs. Fiara mâncase din prada lui aproape jumătate,
Din ochii tăi... şi no să treacă... şi pădurarul — ca ori şi care puşcaş — ştia bine că