Page 11 - 1913-34

Nr. 34. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A Pag. 499.

îmnifale prisosul lor de valuri curate sau murdare; Şi poate că ar îndeplini un act de cine ştie ce
r cei din adâncuri, sunt pârâiaşele gureşe, ce fiş­ importanţă, pentru un neam aşa de înapoiat ca al
ase cu undele lor curate, din straturile tăinuite, unde nostru, unde lipsa luminii se simţeşte din ce în ce
au adunat picur de picur, până şi-au cerut şi ele mai mult, cu cât ne convingem mai temeinic de în-
- cu o modestie imperativă (cer scuze pentru acest tunerecul, în care ne zbatem încă de-abinele î...
aradoxl) - dreptul lor la soare, pe lumea asta.
*
— Ce zice, domnu, o puteâ iace ceva rând ?
Mă trezesc din schelele teoriilor şi întreb:
— Şi ce-ai dori dta cu băiatul? (Săntec de toamnă
— Apoi, domnule, eu-s om sărac şi n’am prin-
zre, să port copilu la şcoli. Singur de capul lui încă
Cu fiecare frunză moartă
u l-aş lăsâ că nu-i bine să laşi copilu între străini...
Ce mi se sfarmă sub picioare
l’am gândit să viu şi eu cu el... să ne mutăm aici«
îmi moare căteun vis de-acuma
atăr creştem şi copilul cu noi... Dacă are domnu să
Şi căteun gând senin îmi moare.
e dea ceva de lucru, ori să ne facă rând aiurea...
•ri să-i scoată băiatului un stupendiu. E ntăia toamnă dureroasă,
Ce era să-i spun ? Când simt în suflet, că-s pustiu,
Bietul om îşi închipuiâ că sunt cel puţin un E ntăia toamnă, când mă doare
roesus şi că stipendiile se conferă, după voia mea. Şi-aş vreă mai bine, să nu fiu...
— Uită, bade, stipendii nu se dau băetilor, ce
Privesc îngândurat în zare
in pentru întâia oră în gimnaz. Poate pe alt an, ori
Cum norii val-vărtej aleargă
lai târziu, dacă se poartă bine... Iar cât pentru slujbă,
Şi mi pare, ca şi cum mi-ar cere,
- cât câştigi dta acasă, la zi?
Să plec cu ei în lumea largă.
— Apoi aşa un zlot, şi mai câştigă şi femeia
u spălatu. Să plec, să-mi piară orice urmă,
— Casă ai ? Să n o mai ştie nime n lume
— Am, domnule, dar aş da-o în bir... C’am zăbovit pe-aici o clipă
— Apoi tot mai mult câştigi dta acolo, căci De dragul unor ochi şi-un nume.
lici e mai scump biru de casă. S. BORNEMISA
— Aşa-i, domnule.
— Apoi ca faci atunci?
— Ce-o zice domnu...
*
Am încărcat în dreapta şi în stânga, să-i fac un
ost bietului om, dar tot ce mi se ofereâ, era prea TÂLHARII

>ujin, ca să poată trăi, şi să-şi crească copilul la
»coală. J—H ROSNY
Am încercat într’o parte, unde puteâ să mun- Venisem să petrec trei zile în căsuţa mea din
:ească şi femeia — dar nu era loc liber şi nu puteam Grannes, povesti Tarade, şi chiar în seara sosirei
)oftl, ca muncitorii mai vechi, să fie daţi afară de ha-
mele îmi zisei că făcusem o prostie. De vre-un an
ârul clientului meu.
de zile, regiunea nu era sigură : hoţii călcaseră mai
Şi Septemvrie bate la poartă — bietul om mă
multe case izolate, şi afară de aceasta, uciseseră vre-o
jrgitează, într’o scrisoare, să-i spun, ce-am isprăvit.
jumătate duzină de inşi. Lucrul acesta îmi dedeâ de
Nu îndrăsnesc să-i răspund, deşi tăcerea e un gândit. Căsuţa mea eră singuratecă şi nu prea solidă;
•ăspuns. broaştele uşilor erau ruginite, înşişi uşile erau şubrede.
Dar mă gândesc, că avem atâţia oameni bogaţi; Ar fi avut nevoe de o reparaţie radicală, dar locuiam
atâţia oameni fără copii, cari şi-ar putea face milos- aşa de puţin într’însa ! Apoi, trei zile vor trece repede.
ienie, cu acest copil sărac, ce plânge şi se prăpădeşte Iată ce-mi spusesem de plecare, dar în seara aceea
de dorul învăţăturii. sinistră, când vântul urlă afară, o singură noapte şi
Nu s’ar afla în atâtea sute de bogătani — ce încă îmi părea nesfârşită, lini părea rău că n’o opri­
asvârl, adese atâtea parale pe nimicuri — un suflet sem pe baba Grondeux, care-mi făceâ gospodăria şi
generos, să întindă bietului meu client o pârghie de pe moş Grondeux, om bătrân dar încă robust. Mă
salvare. gândisem eu la asta, dar nu voiam să trec drept om
Poate că n’ar întinde-o înzadar! fricos în ochii lor.