Page 2 - 1913-34
P. 2
Pag. 490. - - - - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - N r . 3 4 .
D u p ă v a c a n t ă . Şi iar ni se strângea inima de
păreri de rău.
Ziua eră potolită, oraşul li
Zilele se scurtează, nopţile erau palide de emoţiune, când
se lungesc, livezile îngălbinesc vreun profesor nou îşi făcea niştit, cete de păsărele treceau
cu cele din urmă zile ale verii. intrarea în clasă. Cu intuiţia zburând deasupra noastră sub
Septemvrie ne pândeşte cu văz ageră a copilăriei, căutam nu cerul curat. Iar noi ne repetam
duhul lui potolit, cu ceru-i pa mai decât să discernem ce fel cu grijă că eram la începutul
lid şi răcoros. încă o vacanţă de om este şi cum se va purta noului an şcolar. în sufletul
pe sfârşite. Cu mâne intrăm cu noi. Dn multeori scene rupte nostru de copil găseam aşa de
într’o nouă epocă de activi din cele două luni de vacanţă barbară necesitatea de a învăţa!
tate. Cu mâne începe un alt împrăştiau atenţia noastră. A- Veniţi de sub orizonturile largi,
an şcolar. tunci ne cuprindea o melanco clasa ne părea o temniţă umedă
Căderea frunzelor şi adie lie adâncă pentru frumoasele şi neagră. Destinul nostru ne
părea sfâşietor de trist. Cât nu
rea calmă a toamnei îmi în zile dispărute. Şi numai cu greu bănuiam noi, sărmanii, că va
toarnă mintea cătră trecut, că- ne reţineam lacrămile. veni o vreme când clipele ace
tră copilărie. Mă revăd în cele La eşirea din clasă, pe la stea ne vor apăreâ ca cele mai
dintâi zile ale deschiderii cla amiază, ne răspândeam pe stră fericite ale vieţii!
selor. în sufle ul meu roieşte zile oraşului în drumul nostru
iar melancolia dulce a acelor spre casă. Oraşul ne părea Zilele se scurtează, nopţile
clipe neuitate. îmi pare că în schimbat. Şi păşeam încet dea- se lungesc, vacanţa e pe sfâr
cerc din nou senzaţiile grave lungul aceloraşi clădiri şi bise şite. O! voi, pe cari vă aşteaptă
ale celei dintâi zile a noului rici pe lângă cari trecuserăm iar şcoala cu pupitrele, cu ca
an şcolar. Parchetul cernit, pu de două ori pe zi, în anul şco tedrele şi cu mirosul ei de
pitrele şi catedra vopsite de lar dispărut. Cerul era albastru, terebentină, nu perdeţi nici un
curând împrăştiau un miros de aerul răcoros, prin văzduh mi amănunt din această întâia zi
terebentină pe care îl evoc şi în rosea a frunze veştede. Şi iar de clasă. în aducerile voastre
clipele de faţă. Pe chipurile şi reveneau în minte zilele de vară aminte, când veţi fi bărbaţi, ea
în ochii conşcolarilor mei citeam petrecute cu părinţii mei la poa va străluci în sfânta aureolă a
aceleaşi păreri de rău de va lele munţilor sau pe malul mării. copilăriei. Şi atunci o veţi con
canţele sfârşite, aceleaşi pre sidera ca pe una din epocile
ocupări ale muncei viitoare. în cele mai clare, cele mai dulci
. .
cea dintâi zi de clasă, sburdăl- a vieţii voastre! A c
nicia noastră era paralizată de
atâtea evenimente mari! Pro
gramul şcolar, lista cărţilor, nu Anatole France: Crima lui Sylvestre Bonnard,
mele profesorilor noui formau traducere de Vasile Stoica.
subiecte de discuţii serioase.
Fiecare dintre noi îşi alegea Sub titula aceasta începem să
pupitrul cu multă precauţiune. publicăm, cu numărul de azi, unul
Ne alegeam şi vecinii de bancă dintre cele mai splendide romane
şi de joc. în mintea noastră ale marelui scriitor francez Anatole
France, membru al academiei fran
ne făgăduiam cu solemnitate să
muncim mai bine decât în a- ceze. Numele lui, deşi-i autor 'aşa
nul trecut. De afară, cerul de de mare, e puţin cunoscut la noi şi
toamnă ne atrăgea privirile şi în româneşte nu avem dela dânsul
decât două volume în „Biblioteca
frunzele îngălbenite ale plopu pentru toţi“ : „Povestiri“ şi „Albina“.
lui din dreptul ferestrei lică
reau de raze. Cauza, că din Anatole France nu
s’a prea tradus, sunt — credem noi —
întotdeauna cea dintâi zi a enormele greutăţi ce le întâmpini cu
noului an şcolar mi-a făcut im stilul şi bogăţia limbii lui, cari spe
presia unei epoci de convale Plutonierul Bârzu din regimentul 8 de ro rie şi pe cei mai buni traducători.
şiori, care a fost capturat de Bulgari şi
scenţă. Ca nişte convalescenţi schinguit în bătăi. Mai târziu a fost elibe Dl Vasile Stoica, a învins în tra
gustam scurtul timp de recule rat de trupe sârbeşti şi trimis în România. ducerea romanului „Crima lui Syl
Chipul nostru arată pe viteazul oştean,
gere, avantgarda unei ere de care a suferit atât de mult pentru patrie, vestre Bonnard“ toate aceste greu
muncă viitoare. Feţele noastre în grădina spitalului din Turnu-Severin, tăţi şi ni-a dat o traducere perfect
unde îşi vindecă rănile.
