Page 3 - 1913-34

Nr. 34. C O S I N Z E A N A Pag. 491.

Călugări din mănăstirile Neamţu şi Secu, în România, pregătiţi pentru „Crucea Roşie“. Iniţiativa de a da monahilor din
mănăstiri pregătirea necesară spre a puteâ fi utili în opera de alinare a mizeriilor pricinuite de războiu, se datoreşte
mitropolitului Pimen al Moldovei şi Sucevei.
apropiată de original şi cu toate a- mintea căruia se frământă marile cat cuvântul împotriva încălcării a-
cestea neaoşă românească, fără ca probleme ale vieţii, ascunzându-şi cestei idei, fie această încălcare dis­
limba să fie silită, ori schimonosită, adâncimile sub un văl de ironie u- poziţie şcolară a guvernului ungar,
cum vezi adesea la traducerile din şoară şi plină de milă faţă de rătă­ sau procedură împotriva antimilita-
limbi streine... ciri şi stângăcii. De aceea adevăra­ ristului Gustave Hervé, iar artiSt de­
Cetitorii noştri vor avea astfel tul său teren e autoanaliza, dându- săvârşit cu o limbă şi stil bogat,
prilejul, ca să guste celebrul roman ne capodopere ca „Le Crime de ca un Rabelais, e, poate cel mai
alui Anatole France într’o traducere Sylvestre Bonnard“, „La rotisterie plastic şi mai disciplinat spirit ce
bună şi frumoasă, şi vor puteâ pă­ de la Reine Pedauque“ etc. Fiiu al l’a avut omenimea delà Goethe în­
trunde uşor toată fineţa şi adânci­ Parisului e un adorator al vieţii şi coace...“
mea romanului, câştigându-şi în a- al minunatelor ziduri bătrâne şi pa­
ceeaş vreme şi o idee clară despre tinate de vremuri de pe malurile Se­
individualitatea de scriitor alui Ana­ nei, francez adevărat, din neamul Răspândiţi revista „ Cosinzeana“
tole France, asupra căruia traducă­ marilor revoluţionari, e un fanatic între cunoscuţii dumneavoastră !
torul, dl Vasile Stoica, ne scrie ur­ al libertăţii şi întotdeauna şi-a ridi­
mătoarele şiruri caracteristice:
„In mişcarea literară a zilelor
noastre fără îndoială Anatole France
ocupă — alături de Kipling — locul
cel mai de cinste. Spirit profund şi
cugetător, stilist fără pereche în li­
teratura franceză de astăzi, nici nu
şti, ce să admiri mai mult la dân­
sul: poezia sau erudiţia. Nu-i un
plăzmuitor de tipuri, ci de idei. Nu
cercetează vieaţa cu poticnirile ei
variate, ci în dosul realităţii caută
ideile şi curentele intelectuale, cari
o mână, scoţând totdeauna la iveală
frumosul şi arta, ca ideal firesc al
frământărilor noastre omeneşti. A-
proape în toate scrierile sale aflăm
acelaş personaj-reflector subiectiv, în