Page 5 - 1913-34
P. 5

Nr. 34.                                 C  O  S I N  Z  E A  N    A                         Pag. 493.

    gândesc  numai  la  aceea,  ce  se  va
    întâmpla, ca mâne...
       Ca  mâne,  când  voiu  porni  de-
    aici  mai  trist,  mai  decepţionat  şi
    mai  neîncrezător,  decât  venisem.
    Ca  mâne,  când  voiu  părăsi  şi  mă­
    suţa  aceasta  pe  care  singura  po­
    doabă  e  fotografia  matale  încad­
    rată  în  negru,  —  ca  să  nu  mă  mai
    rentorc  la  ea  poate  niciodată...  Cu­
    vântul  acesta  :  niciodată,  mă  face  a-
    cum să rezonez şi să-mi adun în mă-
    nunchiu toate visurile de până acum.
       Ce  de  lumină  în  ele,  Doamne,
    ce  de  curăţenie  şi  ce  de  viaţă  !  Şi
    va  trebui  să  se  spulbere,  aşa  cum
    se spulberă ţărâna de pe drum şi cum
    se  spulberă  vârtejul  de  frunze  sub
    bătaia  vântului.  Va  trebui,  fără  ca
    să  pricep  vreodată  nenorocul,  care
    mă  urmăreşte  şi  blăstămul,  care  mă
    persecută...
       Ca  mâne...  voiu  plecă  ca  mâne,
    dragă  Li,  căci  trebue  să  plec.  Mă
    chiamă  iar  necunoscutul,  de  unde
    rătăcisem  pe-aici,  cu  viaţa  lui  mo­
    notonă,  seacă  şi  plină  de  mizerii.
    Mă  chiamă  şi  chemarea  lui  în  sara
    asta  îmi  răsună  clar  şi  energic  în
    suflet,  ca  o  poruncă,  căreia  trebuie
    să  mă  supun  şi  pe  care  trebuie  s’o
    împlinesc.  Nu  înţeleg  porunca  a-
    ceasta  şi  nu  o  cunosc,  dar  ea  e
    puternică şi e îngrozitoare. Sub che­
    marea  ei  voinţa  mea  se  risipeşte,
    puterile  mi  se  spulberă  şi  rezistenţa
    îmi încetează. O voiu împlini, căci în
    ea  e  sinteza  visurilor  mele  curate
    şi  e  drojdia  principiilor  mele  de                       Tip de bărbat arab.
    viaţă,  cari  nu  recunosc  făţărnicia,
    nu  recunosc  minciuna,  nu  recunosc   ful  acela  german,  de  care  ai  auzit   din  sufletul  meu,  pe  care  lumea
    îndoiala  şi  nu  recunosc  mai  pre­  şi  matale,  desigur,  şi  eu  am  aflat   niciodată  nu  şi-a  dat  silinţa  s’o  li­
    sus  de  de  toate  calculul,  ca  norme   de  mult  un  refugiu  dinaintea  neno­  niştească, — atât i s-a părut de neîn­
    de viaţă.                           rocirilor în fraza aceasta. Acum simt  semnată...  Răvaşul  acesta  —  cel
       Sunt acum în curat cu ea si     îndoit de clar adevărul acesta si  y  din  urmă,  pe  care  ţi-1  adresez  în
                                    y
    sunt  în  curat  cu  ce  mă  aşteaptă   de  aceea  nu  mă  înspăimânt,  că  va  coloanele revistei acesteia, care mi-a
    dacă  mă  supun  ei.  Şi  nu  mă  în­  trebui  să  plec  şi  să  las  aci  toate,  primit  spovedaniile  cu  atâta  bună­
    spăimânt.  Nu  mă  înspăimânt,  căci   câte  mă  împresoară:  şi  linişte  şi   voinţă — ceteşte-1, cu atenţie, dragă
    nu  mă  consider  un  favorizat  al   tihnă  şi  viaţă  fără  obeze.  Să  le  las   Li,  şi  caută  să  pătrunzi  în  el  mai
    norocului si nici vreo fiinţă care  şi  să  pornesc  pe  alte  drumuri  ne­  ales  gândurile  care  n-au  putut  lua
              y            y
    trebuie  să  fie  neapărat  împărtăşită   cunoscute  şi  neumblate,  fără  locuri  vestmântul slovelor si frământările
                                                                                               y
    de  onoruri,  de  bogăţii  şi  de  alte   de  primire  şi  fără  locuri  de  popa­  care au întovărăşit fiecare vorbă.
                                                                                             y
    mulţumiri  trecătoare.  —  „Ceea  ce   suri...                          Dacă  le  vei  pricepe  pe  acestea  la
    crezi  tu  despre  tine,  valorează  mai   Necunoscutul  acesta  mă  atrage,  vreme, vei fi înţeles şi rostul lor.
    mult  pentru  fericirea  ta,  decât  a-  căci  îmi  deschide  larg  perspectiva            Radu Mărgean.
    ceea  ce  crede  lumea“  a  zis  filozo­  uitării  depline  si  a  potolirii  furtunei  □ □ □
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10