Page 7 - 1913-34

N r . 3 4 . C O S I N Z E A N A Pag. 495.

o vilă foarte izolată în mijlocul măs­
«
linilor, lângă mare. Ştiu că ceea ce am
fost odinioară a murit, odată cu copi­
laşii mei, şi pe aceea care a rămas
nu o cunosc. îmi închipuiam întot­
deauna că copiii mei erau cea mai
bună parte a vieţei mele; astăzi
ştiu că ei au fost toată viaţa mea,
toată bucuria, forţa şi inspirarea artei
mele. Acuma simt că viaţa şi arta
mea au murit cu ei...
Dacă v’oi urmâ să trăesc, voi
fi o altă făptură, mai bună poate,
dar nici odată nu voi mai dansâ.
In fiecare zi, des de dimineaţă
Derardree şi Patrick veneau în odaia
mea cântând şi dansând... Numai
în cea din urmă dimineaţă l’am
auzit pe Patrick plângând. Am in­
Scenă din târgul de pe Găina. — Fotografie de stud. univ. Gh. Popofiei —
trat în odaia lor. Micuţul erâ trist,
Puterile nevăzute cari ne mână, cei doi copii ai Isadorei Duncan au nu voiâ să-şi ia dejunul. L’am luat
de cari ascultăm, pe cari nu le cu­ fost prăbuşiţi în Sena, la Neuilly, în braţe, l’am mângâiat, şi a con­
noaştem, nu sunt legate de raţiunea închişi în automobilul în cari se simţit să mănânce. învăţase tocmai
noastră, biet cristal limpede, dar plimbau. Valurile verzi şi perfide ale să vorbească ; ziceâ: „Bread and
aşa-i de neînsemnat, care nu reflec­ fluviului au redat oamenilor numai butter, mamma, bread and butter...“
tează decât vizibilul, palpabilul. In cadevrele încântătorilor copilaşi şi Apoi am râs şi ne-am jucat împre-*
sufletul nostru însă, somnolează un al guvernantei lor. Nu este aşa că ună. Şi am propus să ne plimbăm
instinct obscur al celor neştiute. vă aduceţi aminte de această ne­ cu automobilul... Eram la Versailles
Misterul din noi comunică vag cu norocire? Mamele, în nici un caz, şi am venit la Paris. După lunch,
misterul din afară de noi. E ca un n’au uitat-o. Fără îndoială că ochii i-am pus iar în automobil să se în­
sismograf ascuns care vibrează şi lor au lăcrămat mai mult decât o- toarcă cu guvernanta, l-am sărutat;
se înfixază ori de câte ori vreuna dată gândindu-se la cealaltă mamă şi-au agitat mânuşiţele în semn de
din forjele necunoscute pluteşte a- care o îmbrăţişat nebună de durere rămas bun... Apoi, ca să glumesc,
meninjător deasupra existenţei noa­ trupurile reci şi umede ale copiilor am sărutat buzele lui Derardree
stre. Visurile profetice, ielepalia, ei cu bucle blonde. prin geamul automobilului... Am sim­
sombrele presimţiri nu sunt altceva. Scrisoarea pe care Isadora Dun­ ţit geamul rece sub buze, şi deodată
Cel mai de seamă eveniment ome­ can a scris-o dlui Georges Mame- m’a cuprins o presimţire ciudată —
nesc: moartea, se apropie arareori vert a fost publicată de ziarul „Le dar automobilul plecă. Şi după câ­
de noi sau de aceia pe cari îi iu­ Temps“. O traducem în întregime. teva minute erau morţi, cu toţii...
bim, fără să ne anunţe. Ea îşi tri- Proza celui mai mare scriitor, încă Atunci, pentru întâia oară în viaţa
mete de obicei umbrele înainte, şi n’ar putea impresiona mai adânc. mea, am văzut Moartea... Când
sensibilul aparat al sufletului nostru Pentru savanţii cercetători ai psihi­ mi-au adus cadavrele lor, când le-am
o presimte şi ne dă de veste. Câte cului, ea formează un document sărutai, mi-am adus aminte cât de
mistere între cer şi între pământ preţios; pentru noi ceştialalţi, una rece fusese geamul sub buzele mele.
pe cari filozofia noastră nici nu le din cele mai sfâşietoare pagini ale Erâ ca un sărut al Morţii...
cancepe măcar, palide Hamletl durerilor omeneşti. Cetind-o, multe Şi acum, lupt din toate puterile
Cel din urmă caz celebru al unor mame vor plânge, şi nimeni nu-şi mele, dar îi revăd mereu în auto­
vizuini profetice cari s’au realizat va puteâ opri fiorul groazei faţă de mobil... Trebue să trăesc pentru a-
îl găsim cu multă emojiune într’o negrele mistere care-1 pasc pe om, ceia cari mă iubesc, dar supliciul
scrisoare pe care nefericita mamă pe sărmanul oml e într’adevăr prea teribil. Ce să fac ?
şi ilustra artistă care este Isadora Iată scrisoarea: Am încercat să citesc în zilele
Duncan, a scris-o unui prieten al „Voiam să-ţi scriu, ca să-ţi mul­ din urmă Despre Moarte de Mae-
ei, ziarist parizian notoriu. De sigur ţumesc pentru scrisoarea dtale. N’am terlinck. Vrei să-i spui că opera lui
că nimeni n’a uitat catastrofa pe avut puterea so fac, mă înţelegi... mi-a făcut mult bine?
care a încercat-o nu de mult marea Sunt aici-la Corfu —singură cu Bizar este că, cu două luni îna­
dansatoare. Vă amintiţi poate că fratele meu şi cu Elizabeth. Locuim inte, ideia Morţii mă obsedâ. In fie