Page 15 - 1913-35-36
P. 15

criminalist,  aşi  fotografia  aceste  urme  de  degete,  le
    CÂINELE poliţist                                      aş  exeminâ  şi  aş  dovedi  că  autorul  acestor  urme
    D/D. NEFRÎLĂ                                          este  ordonanţa  căpitanului,  care  şade  deasupra  noa­
                                                          stră,  care  le-a  pătat  pe  la  diferite  complecturi.  Eu  nu
         Mi-am  luat  un  câine  de  poliţie.  De  când  mi-am   sunt  însă  criminalist  şi  pun  rochia  în  cămară,  îm­
    vândut,  anul  treeut,  fabrica,  îmi  rămâne  destulă  vreme   preună cu un bilet cu scrisul prefăcut:
    ca  să  mai  văz  şi  eu  de  gospodăria  mea.  Dând  roată   „Adusă  dela  la  spălătorie“.  Bucătăreasa  întră  cu
    prin  casă  şi  făcând  ochii  în  patru,  am  prins  de  veste   nevasta  mea  în  cămară,  la  vederea  rochiei  o  podideşte
    că piere ba un lucru ba altul, fără să ştiu cum şi ce fel.  plânsul  şi  se  închide  toată  ziua  în  odaia  ei.  Bucate
         De  aceea  mi-am  luat  câinele.  Nevastă-mea,  cei   la  masă  n’am  avut  în  ziua  aceea.  Aceasta  mi  se  trage
    doui  băieţi  ai  mei,  bucătăreasa  Miţa,  servitorul  Ghiţă   de  pe  urma  ta  Dicl  Dar  aceasta  e  slujba  ta  şi  n’a-
    toţi l’au primii bine. Să bănuiască ei ceva, pace.    vea nici o teamă. Şi iar i-am dat o fleică.
         Nu  puteam  să-mi  dau  seamă  cum  de  se  isprăviau   Bucătăreasa  a  plecat  dela  mine,  şi,  pe  cât  se
    aşa  de  repede  ţigările  mele  de  Havana,  că  doar  eu   pare,  ne-a  vorbit  de  rău,  căci  servitoarele  ne-au  boi­
    nu  fumez  cine  ştie  cât.  Mă  apuc  să  fac  întâia  încer­  cotat.  Nevasta  mea  e  silită  să  gătească  singură.  Viaţa,
    care  cu  Dic,  aşa  îi  ziceâ  câinelui.  II  duc  la  dulapul   începe  să  fie  plictisitoare.  Dic  a  făcut  şi  alte  isprăvi.
    unde  ţin  ţigările,  îi  pun  o  Havana  la  nas  şi-l  imbii   Fiind  în  căutarea  creionului  meu  Kohinor,  dădu  peste
    să  scotocească  prin  casă.  Şi  ce  să  vezil  Ulmecă  o   el  într’un  dulap  al  nevestei  mele.  se  aflâ  într’un  car­
    urmă şi o ia pe coridor,   pe scară  în jos, până la uşa  net,  în  care  erau  însemnate  excedente  din  banii  pen­
    servitorului care erâ crăpată. Ghiţă   nu e acolea.  „Caută,  tru  trebuinţele  casei.  Cu  toate  acestea  nevastă-mea
    Dic  1“  Câinele  mârâie,  se  vâră  sub  pat  şi  scoate  o  cu­  se  plângea  mereu  că  nu  i  se  ajunge,  şi  deunăzi  am
    tie  de  carton.  Hm  1  N’are  gust  prost  Ghiţă  al  meu,  şi-a   fost silit să măresc suma. în capul contului erâ scris:
    făcut  un  depozit  întreg  de  Havane  şi  de  cele  mai  bune   „Voiajul  la  Constanţa“.  Va  să  zică  „ciupeli“.  A-
    şi  fără  cusur!  „Bravo,  Dic!“  11  răsplătesc  cu  o  bucată   ducând  mai  târziu  vcrba  despre  asceasta,  scumpa  mea
    de  fleică  gustuoasă,  ca  să-mi  fac  mână  bună  cu  el   nevestică se supără foc, mă făcu sgârcit şi meschin.
    pentru  alte  isprăvi.  Ghiţă  vine  la  mine  în  odaie;  eu   Mi  se  pare  că  de  acum  s’a  isprăvit  cu  incognito
    îl  rog  să-mi  aducă  o  Havană  din  depozitul  său  de   lui  Dic.  Aud  înjurături  şi  urlete  de  câine  pe  la  odaia
    ţigări  de  sub  patul  său,  că  ale  mele  tocmai  s’au  is­  servitorului.  Câinele,  pe  semne  se  va  fi  apucat,  pe  so­
    prăvit. Ghiţă eşi turbând   de mânie.   A doua   zi veni  coteala  sa,  să  caute  unde  se  duc  sticlele  de  vin  cari
    să-mi spună că iese de   la mine.  Că el poate  să aibă  tot  dispar  din  beciu.  Dic  veni  în  trei  picioare  scheu-
    leafă  mai  bună  şi  vrea  să  între  la  o  casă  cu  adevă­  lând la mine. Noul meu servitor ne-a lăsat şi el.
    rat  boerească.  Auzi  mitocanul  naibii!  îmi  pare  bine   A  doua  zi,  după  porunca  mea,  câinele  căutând
    că  am  scăpat  de  el!  Aceasta  mi-se  trage  de  pe  urma   compasul,  care  dispăruse  mi-1  aduse  din  cufărul  cu
    ta  dragă  Dic,  căţeluş  nepreţuit  şi  mai  credincios  decât   jucării  al  băiatului  meu,  împreună  cu  nişte  cartuşe,
     Ghiţă.                                               un  amnar,  capse,  ceară  roşie  şi  altele.  Peste  două  cea­
          Nevestei  mele  îi  lipseşte  delà  o  vreme  o  rochie   suri,  Dic  veni  la  mine  cu  nişte  umflături  cât  pumnu
     de  mătase.  Bucătăreasa  ţine  morţiş  că  e  dată  la  spă­  şi-mi  aruncă  nişte  priviri  pline  de  dojană.  Băiatul
     lătoria  chimică.  Nevasta  mea  şi  bucătăreasa  sunt   meu  erâ  legat  la  un  picior.  Dic,  dragul  meu,  eşti  des­
     duse  în  piaţă,  eu  pun  pe  Dic  pe  lucru,  ca  şi  data  tre­  coperit.
     cută  şi  căţelul  scoate  de  după  dulapul  bucătă­      Şi  bucătăreasa  cea  nouă,  care  este  de  câteva
     resei  rochia  lipsă.  Are  pete  de  vin  şi  bere  şi  pe  spa­  zile  la  noi,  ştie  ce  rost  are  câinele.  Pe  blana  lui  Dic
     tele  bluzei  urmele  unei  mâini  voinice.  Dacă  aşi  fi  un  se văd urme de opăreală cu apă clocotită. Toţi din
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20