Page 16 - 1913-35-36

Pag. 520. C O S I N Z E A N A Nr. 35—3

casă ocolesc câinele cât colo, iar el mârâie, cum dă Dar nu-ţi cântă al tău păcat
cu ochii de cineva. Pe la portiţa’mi cu zăbrele,
Deodată o schimbare mare! Nevasta mea caută Să nu afle gurile rele
să-şi facă mână bună cu dulăul, îl conrupe cu bucă- Că visul meu s’a ntunecat,
jele bune. Dulăul nu se mai uită la fleicile mele. Ptiu, La ce să ştie ’ntregul sat
Dic, ce mişel eşti! De patimile mele ?
Stăm pe gânduri. Dulăul se aproprie de mine Şi nu râde, de m ai minţit
dând din coadă şi clipind din ochi, ulmecă şi caută. Căci râsul tău e plin de vină,
Deodată numai o sbugheşte din odaie, ţânând în bot Ci lasă-mă aşa streină,
un lucru strălucitor. Peste câteva minute vine scumpa Să mor cu dorul ne mplinit
mea jumătăţică şi-mi arată triumfătoare o cheie. Erâ Cum moare n tristul asfinţit
o cheie secretă, cu care deschideam poarta, când o
O floare în grădină!
tuliam seara tiptil la club. De acum s’a dus. Aceasta
mi se trage de pe urma ta, bestie afurisită! Măcar că I. U. SORICU
nu mă mai ştiu cu alt păcat la sufletul meu, am dat
câinele chilipir comisarului din mahalaua mea. Ne­
vasta mea e la Constanţa. Pe băiatul meu l-am iertat,
ba i-am mai dat şi câjiva franci, ca să înainteze cu Vizita lui Grillparzer la Goethe
experienţele sale chimico-fizice. Ghiţă şi vechea bucă­ — Fragment din „Autobiografia lui Franz Grillparzer“ —
tăreasă Miţa s’au întors la posturile lor. Primul a fost
înaintai tovarăş la proviziunea mea de ţigări, iar Miţa Insfârşit ajunsei în Weimar şi trăsei la hanul „Li
s’a ales cu o rochie de bal nouă. Şi eu sunt iar li­ Elefant“ cunoscut pe atunci în întreaga Germanie. D(
niştit. Păziţi-vă de câini! aici trimesei pe chelner cu cartea mea de vizită 1<
Goethe. Chelnerul îmi aduse următorul răspuns: „Dom­
nul consilier are musafiri şi de aceia nu-mi poate face
vizită. Dar mă aşteaptă pe sară, ca să luăm un cea;
împreună“.
Mâneai la birt.
S u r a t a
Spre seară mă îndrumai în spre locuinţa lui Goethe.
Mă găsii în salon în faţa unei societăţi destul de nu­
Pe lângă mine treci străin, meroase, care erâ în aşteptarea „Domnului consilier“
Par că ţi-am fost din veci duşmană,
până acum invizibil. Deoarece printre alţii, şi aceştia
Ţi-ai pus la pălărie pană,
erau oaspeţii pe care-i avea la amiază, se află şi un
Şi treci cântând şi eu suspin.
consilier de curte cu numele Jakob sau Jakobs cu fica
De ce-ai umbrit, voinic hain, sa tot atât de tânără precât de frumoasă şi tot atât
O inimă sărmană ?
de frumoasă precât de cultă (aceeaş, care mai apoi
îşi făcu o reputaţie literară sub numele de Talvj), timi­
Atât de dulce la cuvânt
Tu mi-ai venit în seri cu lună, ditatea mea dispăru şi în răstimpul conversaţiei cu acea
gentilă domnişoară uitai că mă aflam la Goethe. Intru’n
Şi-mi erâ dor de-o vorbă bună,
târziu se deschise o uşe lăturalnică şi întră în salon
De-o rază n sufletul meu frânt;
Eram streină pe pământ El însuş. îmbrăcat în negru, cu un ordin în formă de
stea pe piept, având o ţinută dreaptă, aproape ţeapănă,
Şi te-am iubit nebună.
aşa păşi el între noi, ca un monarh care dă o audienţă.
Şi azi? E mort seninul dor, Vorbi câteva cuvinte cu unul, cu altul şi însfârşit se
Mă ngenunche durerea crudă îndreptă şi spre mine, care mă aflam în partea opusă
Şi somnul mi-e prilej de trudă, a odăii. Mă întrebă dacă la noi e cultivată literatura
Căci toate le-ai uitat uşor; italiană; îi răspunsei — conform adevărului, — că
De-al lacrimilor cald izvor limba italiană e, nu încape îndoială, foarte răspândită;
în zori mi-e perna udă. dar că dimpotrivă, literatura italiană e cu totul neglijată
şi că lumea se îndreaptă din modă mai mult în spre
Şi-o să te bată Dumnezeu, literatura engleză care pe lângă calităţile sale are şi
Căci toate şi au la el răsplată, un dram de asprime, din care pricină îmi pare a fi
Şi nu mă ştiu vreo vinovată, foarte prielnică pentru starea prezentă a culturei ger­
Dar tu ai râs de focul meu, mane şi îndeosebi pentru poezia germană. Dacă i-a
Ai râs şi râzi acum mereu, plăcut sau nu această părere a mea, nu o pot şti, dar
Când eu jelesc uitată. cred că da, căci chiar în acel timp aveâ corespondenţă