Page 20 - 1913-35-36

Pag. 524. C O S I N Z E A N A Nr. 35—3(

/. „Ce mai stai?“ repetă trist ...Cântă firea... simt pe-aproape ^
La fereşti cu flori de-argint, Plopii din răscruce — Apiigul vieţii val,
„Noapte bună, dragul tău
l fn sclipiri de rază E demult sub cruce 1“ Cum la spate sur de ziduri
Trece n clocot infernal...
O copilă, ca un vis
Cântă şi veghiază... II.
Vai, şi clocotul acesta
Cântare din amurg albastru
Mări de lacrimi argintii Cât de dulce-i şi vrăjit,
Sub baldachin de mărgărint,
Ochii ei sfărmară, Umbra zidurilor negre
Din strălucirea ta vrăjită
De când dragul i-a plecat Pentru ce mai osândit?
M’a nbrăţişat un vis de-argint...
Pentru neam şi iară.
Cântă firea — numai stele-i
Şi-atâta mi-a zâmbit cu ochii
A luat într’un amurg Uriaşul boltii arc,
Uşori ca puful unui fulg,
Drumul peste creste Că din îmbrătişarea-i dulce Stau privind si ochii n lacrimi
Şi de-atâla vreme-acum Azi n am puteri să mă mai smulg. Nu mai pot să mi-i descarc...
Nu-i mai şti de veste...
III. Tac ş ascult şi simt în suflet
Sună jalnic, sună rar Peste turnuri îndrăsnefe Clipa iară, visul sfânt,
Plopii din movilă: Ceru-i numai fulg de nea... Care n o să-l mai am poate
„Ce mai stai la geam de-acum Ah, şi noapte-aşa de rară Niciodată pe pământ!!
Ce mai stai copilă?“ Cine şti voi mai aveâ ! T. MURĂŞAN.

preşte şi o dă pe plâns, apoi îşi face cruce şi începe icoane; iar când o dam pe ceva de haz, o dădeau cu
iar a juca. Râs ce am tras... după care Mihai îmi zise: toţii pe hohot: Ha-ha-ha! Şi bătrânii îşi ştergeau la­
„Citeşte, badie Ionică. crimile cu mâneca cămeşii, pentru a şi le face altele.
Repede trimesei pe fata cea mai mică, Clariţa, Mă rog eră o comedie în seara aceea.
acasă şi-mi aduse ghiozdanul meu. Dupăce sfârşii, mătuşa Ilinca se ridică de la
In vremea asta Moşu Grigore mai dăduse un rând vatră şi veni la mine şi se uită lung-lung în ochii
de pahare, de sufletul tuturor morţilor şi mai trase mei, de par’că atunci ar fi vrut să mă cunoască şi
un joc. Răscolind geanta luai cartea: „La han la trei mă întrebă:
ulcele“ şi dădui să citesc, însă bătrânul grăi: „Tot, dta, ai scris asta?
„Astă seară mai aducem şi vin mai mult“. Şi — Eu“, i-am răspuns.
începu să joace şi mai aprins, dar băieţii sosiră. „Ferice de dta, şi de jupâneasa sa Domnica —
„Tată, lasă pe bădia Ionica să citească“. D-zeu s’o ierte, — că te-a făcut“.
Iar el abia suflând de ostenit, se şterse la ochi Şi toţi rămaseră gânditori. Moş Grigore par’câ
şi se aşeză la locul obicinuit pe pat lângă dulăpior se trezise.— Iar ceialalţi îşi şopteau: „Vai, frumoase-i..“
si ascultă. Când gospodina grăi:
Rând pe rând le citii: „Pluguşorul“, „Vacanţele“, „Grigore mai ai ceva în sticla ceea, nu mai joci?
„Pastile copilăriei“. Şi de ce citeam, de ce se liniş­ — Nu mai joc“, răspunse el. „ce am auzit în
teau şi se reculegeau mai mult. Moş Grigore par’că seara asta, face mai mult ca cea mai bună băutură:
nici n’ar fi jucat, mătuşa Ilinca încremenise cu lin­ m’arn îmbătat de ce am auzit şi trăiesc în sufletul
gura în mână, Mihai cu degetele pe clapele armonicei. meu. De amu, hai şi-om ospăta şi ne-om culcă. Ce
în „Pluguşorul“ eră pomenită mătuşa Ruxanda, ne mai trebue petrecere. Gata e mâncarea ceea?
chiar bunica băeţilor şi mama gospodinei, care auzind — Pune masa, Celoriţă“, zise gospodina.
de ea începu a plânge. Dar de-odată când le-am în­ „Lasă să mă duc s’o aduc e u “ , îi taie vorba
şirat ce-am pătimit la dânsa la urat, s’a şi înturnat Vasile, băetanul cel mai mijlociu.
pe râs şi râdea cu lacrimele în ochi. Şi aşa a urmat Şi de-afară veni cu un fund mare pătrat şi cu
cu toate poveştile în care vreme bătrânii când spu­ o capră cum au unii bragagii de cei ce umblă pe
neam ceva duios, li se scăldau ochii în lacrimi, mai uliţi cu cofeturi, pe care desehizându-o, puse fundul
cu seamă mpşu Grigore îşi făcea şi câteo cruce la şi gata masa,