Page 22 - 1913-35-36

Pag. 526. C O S I N Z E A N À Nr. 35—31

O, dacă lacrimile vin Legenda de aur e prin sine însaş o operă vast
Să-mi tremure n pleoape şi încântătoare. Iacob de Voragine orânduitor al oi
dului întemeiat de Sfântul Dominic şi archiepiscop d
Şi izvorăsc ca din senin
Genova, adunase în veacul XIII. tradiţiunile, ce privia
Atunci când fericit te lin
sfinţii bisericei catolice şi alcătui din ele o colecţiun
De sufleiu-mi aproape, — aşa de bogată, încât toată lumea exclama prin măni
ştiri şi prin castele: „Asta-i legendă de aur!“ Legenă
Să nu te miri, nici să gândeşti
de aur e bogată mai ales în vieţi de ale sfinţilor it<
Că plâng înfrângeri grele: lieni. Galia, Germania, Anglia nu prea au loc într’îns;
Plâng numai ca să-ţi oglindeşti Voragine şi pe cei mai mari sfinţi ai apusului îi ved
Zâmbirile copilăreşti numai, ca printr’o negură gheţoasă. Aşa că traducător
In lacrimile mele. acvitani, germani şi saxoni ai legendarului s’au nizu
apoi, să adauge şi vieţile sfinţilor lor naţionali.
NIC HI FOR CRAINIC.
Am cetit şi am colaţionat multe manuscrise d
ale Legendei de aur, Cunosc pe cele descrise de Sc
vântul meu coleg dl Paulin Paris, în frumosul său c<
talog despre manuscrisele delà biblioteca regală. M<
CRIMA LUI ales două mi-au pironit atenţia. Unul e din veacul XI
1
SYLVESTRE BONNMRD şi conţine o traducere de Jan Belet, celalalt, mai ti
năr cu un veac, cuprinde versiunea lui Jaques Vignai
R o m a n d e A N M O L E F R A N C E - T r a d . d e V A S I L E S T O I C Â Amândouă provin din fondurile „Colbert“ şi au ajun
pe poliţele acestei glorioase Colbertine prin strădaniil
Cu ce surpriză, cu ce înduioşare, cu ce tulburare bibliotecarului Baluze, căruia eu nu-i pot rosti nici ni
sufletească cetii înştiinţarea asta, pe care n’o pot tran­ mele fără a-mi descoperi capul, căci în veacul acest
scrie, fără ca să-mi tremure mâna: de giganţi ai erudiţiei, Baluze e aşa de mare, înci
„Legenda de aur, de Iacob de Genova (Iacob de stai uimit. Cunosc un codice foarte ciudat din fondi
0
Voragine), traducere franceză, în 4 mic. rile Bigot; cunosc şaptezeci şi patru de ediţii tipărit«
„Manuscrisul acesta, din veacul al XlV-lea, con­ începând cu străbuna lor, ediţia gotică de Strasbourg
ţine afară de traducerea destul de completă a celebrei care fu începută în 1471 şi terminată în 1475. Dar ni<
opere de Iacob a Voragine: 1. Legendele sfinţilor Fer- unul dintre manuscrisele acestea, nici una dintre ed:
reol, Ferrution, Germain, Vincent şi Droctovee; 2. O ţiile acestea nu conţine legendele sfinţilor Ferréol, Fei
poemă despre Miraculoasa îngropare a Sfântului Ger­ rution, Germain, Vincent şi Droctovée, nici una n
main d’Auxerre. Traducerea, legendele şi poema a- poartă numele lui Jean Toutmouillé, nici una însfârş
ceasta sunt datorite clericului Jean Toutmouille. nu-şi are obârşia în mănăstirea Saint-Germain-des-Pré:
„Manuscrisul e pe pergament. Conţine un mare Asemănate cu manuscrisul descris de d. Thompso
număr de litere împodobite şi două miniaturi fin exe­ toate sunt paie asemănate cu aurul. Vedeam cu ochi
cutate, însă într’o stare rea de conservare; una înfăţi­ atingeam cu degetul o mărturie sigură despre cxistenţ
şează Curăţirea Fecioarei, iar ceealaltă încoronarea acestui document. Dar cu documentul însuş ce s’a îr
Proserpinei“. tâmplat? Sir Thomas Raleigh îşi sfârşise vieaţa pe ma
Ce descoperire! Fruntea mi se acoperi de su­ lurile lacului de Como, unde-şi dusese şi o parte di
doare şi ochii mi se împainjeniră. Tremuram, roşiam, nobilele sale bogăţii. Pe ce mâni vor fi încăput ace
şi ne mai putând vorbi, simţiam nevoia de-a ţipa. stea după moartea elegantului amator? Pe ce mâr
Ce comoară! De patruzeci de ani studiez Galia va fi încăput manuscrisul lui Jean Toutmouillé?
creştină şi cu deosebire această mănăstire glorioasă — De ce, mă întrebai, de ce-am mai aflat, că a
din Saint-Germain-des-Pres, de unde eşiră acei regi- ceastă carte preţioasă există, dacă nu poate fi a mea
călugări, cari întemeiară dinastia noastră naţională. Ei dacă n’o pot vedeâ niciodată? M’aş duce s’o caut ş
bine, cu toate că descrierea erâ vinovat de neîndestu- în inima Africei şi în gheţurile polului, dacă aş şti că-
litoare, pentru mine erâ vădit lucru, că manuscrisul a- acolo. Poate-i păstrată de vreun biblioman gelos îr
cesta proveniâ din pomenita mănăstire. Totul mi-o do- dulap de fier, sub trei lăcate, poate mucezeşte în po
vediâ: legendele adăugate de traducător priviau toate dul vreunui ignorant! Cine ştie? Tremur la gândul
cucernica ctitorie a regelui Childebert. Cu deosebire că poate filele ei smulse acopăr borcanele de crasta
semnificativă erâ legenda Sfântului Droctovee, căci erâ veţi ale vreunei bucătărese.
legenda întâiului stareţ al dragei mele mănăstiri. Poema
în versuri franceze despre îngroparea Sfântului Germain 30 August 1850.
mă ducea în însaş naia venerabilei basilice, care fusese O căldură copleşitoare îmi domoliâ paşii. Trecu
inima Galiei creştine. dealungul parapetelor de pe cheiurile de nord şi îr