Page 23 - 1913-35-36

r. 35-36. C O S I N Z E A N A Pag. 527.

mbra căldicică prăvăliile de cărţi vechi, de stampe şi Şi Teresa îmi răspunde, că-i doamna Coccoz.
e mobile bătrâneşti îmi încântau ochii şi-mi vorbiau Mă uit lung în tavan, ca şi când aş căută ceva
i suflet. Cercetând şi frunzărind, gustai în treacăt nişte lumină. Teresa îmi pomeneşte de colportorul acela mi­
srsuri foarte sunătoare ale unui poet al Pleiadei, a- cuţ, care-mi aduse, anul trecut, calendare, învremece
încai o privire asupra unei mascarade elegante de nevastă-sa erâ în chinurile naşterii.
/atteau, măsurai cu ochii o sabie pentru două mâni, — Iar Coccoz ? întrebai.
işte chirase de oţel pentru apărarea grumazilor şi un Mi se răspunde că n’o să-l mai văd. Bietul omu­
oif. Ce coif gros şi ce platoşe grea, Doamne! Haine leţ fusese pus sub glie, fără să ştiu eu şi fără să ştie
e uriaş! Nu, carapace de insectă! Oamenii de pe a-
mulţi alţii, la puţine zile după fericita deslegare a ne-
înci erau împlatoşaţi, ca gândacii ; slăbiciunea le era veste-sii. Aflai că s’a mângâiat biata văduvă; făcui deci
ilăuntru. Astăzi dimpotrivă: puterea ne este înlăuntru şi eu ca dânsa.
i e slab trupul în care locueşte sufletul acesta bine
rmat. — Dar Tereso, întrebai iară, doamna Coccoz, nu
Iată pastelul unei dame de pe vremuri ; figura-i duce ea lipsă de nimic acolo în pod?
tearsă, ca o umbră, zimbeşte ; şi se vede o mână în — Aţi face o boacănă cât dvoastră, domnule,
lănuşi ajurate ţinând pe genunchii de catifea un căţel dacă v’aţi mai bate capul cu făptura asta. Din pod i
îcărcat de panglici. Chipul acesta mă umple de o tri- s’a dat drumul, coperişul e dres. Dar ea tot acolo a
teţă plină de farmec. Râdă de mine cei, cari n’au în rămas, cu toate ameninţările proprietarului, girantului,
uflet nici un pastel aproape şters ! portarului şi portărelului. Par’că i-a fermecat pe toţi.
O să plece ea din pod, când îi va veni, să plece, dar
Ca şi caii, când simt grajdul, aşa-mi grăbesc şi
o să plece în trăsură. Eu v’o spun asta, domnule.
u paşii în apropierea locuinţei mele. Iată coşniţa ome-
ească, în care-mi am şi eu celula, ca să destilez în- Teresa se cugetă o clipită; apoi rosti gravă sen­
rânsa mierea, niţel acră, a erudiţiei. Pornesc cu pa­ tinţa :
ul greoiu în sus pe scară. Câteva trepte încă şi-s la „Faţa frumoasă e blestemul cerului“.
şe. Descopăr însă, mai mult ghicesc decât văd, o ro- Cu toate că ştiam cu siguranţă, că Teresa în pri­
hie care coboară cu un foşnet de mătase. Mă opresc măvara ei a fost urâtă şi lipsită de orice farmec, to-
i mă lipesc de parmaclâc. Femeea, care vine, e cu tuş ridicai capul şi zisei cu o răutate detestabilă:
apul gol; e tânără, cântă; ochii şi dinţii îi strălucesc — He! he! Tereso, am aflat eu, că şi dta ai a-
n umbră, căci râde şi cu gura şi cu privirea. E de vut o faţă frumoasă, pe vremea dtale.
igur una dintre vecine, una dintre cele mai intime. Şi Să nu işpiteşti pe nime în lumea asta, nici pe
ine în braţe un copilaş frumos, un băieţaş în pielea cea mai sfântă fiinţă.
p oală golişoară, ca fiiul unei zeiţe ; cu o medalie atâr- Teresa plecă ochii şi răspunse:
lată cu un lănţişor de argint la gât. II văd sugându-şi — Fără să fiu, ceea ce se zice frumoasă, plăceam
tolicarul şi privindu-mă cu ochii lui mari deschişi în şi eu unora. Şi de voiam, puteam face şi eu ca celelalte.
aţa acestui univers nou pentru dânsul. Mamă-sa mă — Cine ar îndrăsni să se îndoiască? Dar ţine
»riveşte într’aceea cu un aer misterios şi şăgalnic; se bastonul şi pălăria. Mă pun, să cetesc câteva pagini
>preşte, roşeşte, mi se pare, şi-mi întinde mica crea- din Morezi, ca să mă recreez. Dacă mă pot încrede în
ură. Copilaşul are o cută între pumnişor şi braţ, şi o simţul meu de vulpe bătrână, astăzi o să avem de cină
ută la grumaz; iar din cap până în picioare e numai o puică minunat gătită. Dă-ţi toată silinţa cu gătitul
gropiţe, cari zimbesc în trupşorul lui trandafiriu. acestei zburătoare vrednică de toată stima şi cruţă pe
Mamă-sa mi-1 arată cu mândrie : deaproapele, ca să ne cruţe şi el pe noi: pe dta şi
— Aşa-i, domnule, îmi zice cu un glas melodios, pe bătrânul dtaţe stăpân.
şa-i, că-i frumos copilaşul meu ? După ce isprăvisem ce-aveam de spus, începui să
Ii apucă mânuţa, i-o duce la gură, apoi îi con- urmăresc ramurile încâlcite ale unei genealogii princiare.
luce spre mine degeţelele-i trandafirii, zicând: — urmează —
— Bébé, trimite domnului un sărut, dragă, dom­
ul e bun, nu vrea să ducă frig copiii cei mici. Tri-
iite-i un sărut!
Şi strângând mica făptură în braţe se şterge de
Citiţi splendidul roman „Misterul
înaintea mea cu iuţeala unei pisici şi se perde într’un
oridor, care, socotind după miros, duce într’o bu- p o e t u l u i “ de Antonio Fogazzaro.
ătărie. Editura: „Librăriei S. Bornemisa“,
Eu intru în locuinţa mea.
— Tereso, cine-i femeea asta tânără, pe care o Orăştie. — Preţul 2 coroane, franco.
ăzui acum pe trepte cu capul gol şi cu un copil fru-
îos în braţe?