Page 13 - 1913-37

Nr. 37. C O S I N Z E A N A Pag. 541.

irbile de câlţi, în caftane sinelii, încinse cu săbii In preajma ferestrii eră un dud bătrân. Ca un
luse, cari se stâlpiau până ce el treceâ. Pe maidanul hangear de lumină se răsfrângeâ lamura lunii d’alun-
n faţa Primăriei, în sunetul balalaicii, armia muscă- gul peretelui mohorât până peste chipul prapurcicului,
ască înfundă rădăcina ierbii cu cazaciocul. Ici colo înzâundu-1. Sus, spre vârful hangearului, un păianjen
săreâ câte o strajă călare. Omul păreâ crescut din castaniu, uitându-şi răspântiile, sta nedumerit. Grischa
>a. Picioarele argamacului păreau turnate din spijă. urmărea cu ochii păianjenul. Deodată un gând îl nă­
i faţa cârciumii o gloată râdeâ cu hohot. Un muscal pădi strângându-i inima. Polcovnicul îi spusese că în
ăstrujnic venise cu uşa casii în spinare s’o puie ză- sat mişunau spionii. O veche meteahnă a prapurcicu­
ig pe basamac. lui, moştenită din neam, fu zgândărită. Tatăl lui fusese
— Bravo Lobka. Dai la Lobka vutchi, urlă gloata, toată viaţa lui urmărit de zbirii opritschnichii. Buni-
rischa râse şi el de năzdrăvănia cazacului şi, abătând cus-o murise în Siberia. El însuşi, cu o viaţă zbuciu­
in şosea, întră la Polcovnic. mată, avusese năluciri şi nu odată se trezise cu mâna
De s’ar fi întors din prag, ar fi dat cu ochii de pe armă. Acum după atâtea trude ale drumului, după
uxandra. atâtea ştiri triste spuse de polcovnic, în ajunul morţii,
*
* * poate, astă meteahnă îşi găseâ prilejul să-i turbure
De patru zile de când polcul poposeâ în Mănăs- agerimea ochiului şi a minţii.
ireni, urmăreâ tăcuta privire a Ruxandrii pe Grischa. Fără de veste i se năzări, ca din văzduh, căută­
)acă Grischa ar fi putut sta să ghicească ce se mre- tura ciudată, iscoditoare, a Ruxandri. Niciodată până
uiâ în inima nurliei codănace 1 Dacă ea, s’ar fi priceput să în acea clipă nu se întrebase ce vrusese codănaca
reamăte la urechea prapurcicului ce îi vâjiiâ prin vinei dela el; de ce, atât de dârz i se pusese de-a cumezi-
)ar, nu. Asta nu stă scris nicăiri. Intre ei, între un şul? Trecuse pe lângă ea, cum ai trece pe lângă un
nuscal şi o vlahă, între un prapurcic semeţ şi o câne care te priveşte, fără să fi întrebat dacă nu cumva
merită mujică, ce grai de înţelegere puteâ se fiinţeze? în acea căutătură se furişă vreun gând viclean. Dar
Jneori necuvântătoarele se înţeleg prin simţ. Biata în acea clipă i se limpezise, par’că, judecata şi ghid
îuxandră nici măcar ăst noroc nu îl avu. Şi totuşi, că acea căutătură iscoditoare eră o privire de şpioană.
ar într’un suflet s’ar fi putut stârni un mai aprig Ii spusese lui şi un camarad, care fusese surghiunit
rârtej. Cu o singură clătitură din sprânceană el ar fi la graniţă, că multe codănace se prilejuiau de frum-
ăcut din ea ce ar fi vrut. Dar cum lui nu îi zburdă seţea lor ca se facă contrabandă în timp de pace şi
îe ea nici cât de poame pădureţe, singura mângăere spionaj în vreme de clocot. Aşa încât rămânea hotărât
:e îi eră îngăduită ei, eră să îl vază. Toată vremea pentru mintea lui: aia, nu poate fi decât o spioană.
adulmecă pe urma lui ca o copoaică: în câmp, unde Ca şi cum întâmplarea i-ar fi dat mână de aju­
polcul făceâ neîntrecuta-i oceanie, când sotniile se tor, ochii lui mereu aţintiţi spre păiajen, îl văzură
pregăteau de iureş înspumând argamacii; în adăpostul fugind repede în beznă şi o umbră neaşteptată aco­
astreţelor; pretutindeni... peri lumina de pe părete. Apoi, auzi un foşnet, dinspre
Câte minunate flori sălbatece aşteaptă şi rămân dud, ca vuetul ce îl face un lup în hăţiş.
necercetatei
* Aţâţat, Grischa se ridică într’un cot pe aşternut
* *
şi se uită pe geam.
Târziu de tct se înapoie Grischa acasă. Eră abă­
...Două gâze de pară îl ţinteau.
tut. Rele veşti aflase dela Polcovnic. Turcii stâlciseră
Ca un trăznet, un cuget spintică trupul prapur­
obuzurile muscăleşti. Se svoneâ chiar că îngroşaseră
cicului, cutremurându-1.
Dunărea cu pleanul lor. Toată pihota fusese zvântată
— Gâze să fi fost; sau ochii spioanei?... Ce
de mehtupcii osmanliilor. Se sfărmaseră talazurile de
căută, acum, noaptea târziu, acolo?
fiinţe de meterezele neînsufleţite. Intrase tot prisosul
tăriii omeneşti în deapururea prefacere a Nimicirii. Ceva ciudat ca un cheag de sânge i se abătu
Acum şi polcul lor trebuiâ să pornească într’acolo. în inimă.
Sosise porunca. Ca prin vis, dintr’o zmâcitură, înşfăcă pistolul.
Noaptea eră limpede. Se vedeâ umbra crengii Un icnet sec.
pe frunză. Cazacii dormeau. Se auzeâ numai întrebarea Ceva ca o pasăre străfulgerată.
streajii: Şi, în urmă, glasul domol al strajii, care stăpâneâ
satul:
— Slusha-a-aj!
Şi răspunsul: — Slusha-a-aj?
— Slushja. Şi răspunsul molcom al celuilalt:
Când dădu să între în odaie, d’a curmezişul — Slushja.
vramiţii eră culcat vistavoiul.
Se trânti pe pat îmbrăcat, cu cizmele de iuft în
picioare şi stînse opaiţa.