Page 15 - 1913-37

Mr. 37. C O S I N Z E A N A Pag. 543.

:ât ca să toarne în pahare, învinovăţea pe deasupra vârsta când îmi ştergea încă dădaca nasul, o lecţie de
ă o mulţime de necopţi, bătăuşi, şi oameni de nimic, cinste bărbătească şi de abnegaţie, pe care n’o s’o uit
niciodată.
cari eu nu-i cunoşteam deloc, dar îi uram din tot
De mult te hodineşti acum în ţintirimul din Mont-
letul. La desert mi se păru că aud pe căpitanul zi-
Parnasse, sub lespedea umilă, care poartă epitaful acesta:
îd, că tata-i un om, pe care-1 poartă alţii de nas;
CI GÎT
r nu-s sigur, de-am înţeles bine sau nu. Urechile în- A R 1 S T I D E V I C T O R M A L D E N T
Dură să-mi zuzăie şi mi se părea, că mescioara joacă. C A P 1 T A I N E D ’ I N F A N T E R l E
Unchiul îşi îmbrăcă redingota cu găitane, îşi luă C H E V A L 1 E R D E L A L E G I O N D ’ H O N N E U R
lăria şi coborîrăm în stradă, care mi se părea extra- A I C I O D I H N E Ş T E
dinar de schimbată. Şi mi se părea că a trecut foarte A R I S T 1 D E V I C T O R M A L D E N T
C Ă P I T A N D E I N F A N T E R I E
iltă vreme, decând am venit noi. Când ajunserăm
C A V A L E R A L L E G I U N E I D E O N O A R E
iă în Rue de Seine, îmi răsări deodată în minte pă-
Dar nu aceasta erâ inscripţia pe care o rezervaseşi
şa şi mă cuprinse o agitaţie nemaipomenită. Capul
bătrânelor dtale oase, cari s’au târât atâta pe câmpurile
i ardea. Hotărâi, să încerc o lovitură mare. Treceam de bătaie şi prin localurile de plăcere. Printre hârtii
dinaintea prăvăliei; ea era colo, în dosul geamului, ţi-s’a găsit epitaful acesta amar şi mândru totodată,
obrajii ei roşii, cu rochia ei înflorită şi cu picioarele pe care n’a îndrăznit nime să ţi-1 pună pe cruce, cu
toate că erâ ultima-ţi voinţă:
lungane.
— Unchiule, zisei cu greutate, îmi cumperi pă- C I G Î T
U N B R I G A N D D E L A L O I R E
işa asta?
A I C I O D I H N E Ş T E
Şi aşteptai. U N H A I D U C D E P E L O I R A * )
— Să cumpăr păpuşe unui băiat ?!, izbucni un-
— Tereso, mâne ducem o coroană de siminoc
iul cu un glas de tunet. Vrei să te necinsteşti ? Şi-ţi
la mormântul „haiducului de pe Loire“.
>ate plăcea o ţaţă, ca aceea ? 1 Complimentele mele,
Dar Teresa nu-i aici. Şi cum să fie lângă mine,
ăguţ. De-ţi păstrezi gusturile acestea, şi-ţi alegi şi
în Rond-point-ul Câmpiilor Elisee ? Colo în fund îşi
douăzeci de ani păpuşele, ca acum, n’o să ai nici o
deschide spre cer Arcul de Triumf, poarta sa gigantică,
icurie în viaţă, ţi-o spun înainte, şi toţi camarazii tăi
purtând sub boltituri numele tovarăşilor de arme ai
să spună, că eşti un tont, de-ţi merge vestea. Cere-mi
unchiului Victor. Copacii de pe bulevard îşi desfăşură
bie, puşcă, şi ţi le cumpăr de-aş şti bine, că-mi dau şi
la soarele de primăvară, frunzele încă palide şi frigu­
:a din urmă pară. Dar să-ţi cumpăr păpuşe ? să te fac de
roase. Pe lângă mine aleargă trăsurile spre Bois de
şine ?! Odată cu capul. Dacă te-aş vedea jucându-te
Boulogne. Am ajuns cu plimbarea pe bulevardul acesta
i o bazaconie legată în aţă ca aceea, domnişorule
lumesc, şi iată-mă oprit, fără motiv, în faţa unei şan­
ydvestre Bonnard, nu te-aş mai recunoaşte de nepot.
dramale, unde se vinde turtă dulce şi garafe de cocus
Auzind vorbele acestea, mi se strânse inima aşa
astupate cu câte-o alămâie. Un biet băieţaş, cu nişte
î tare, încât numai mândria, o mândrie diabolică, mă
bucle mari, cari lasă să i se vadă pielea crepată pre­
ipiedecâ să nu plâng.
tutindeni, cască nişte ochi largi în faţa acestor dulceţuri
Unchiul, potolit îndată, reveni la ideile sale despre
somptuoase, cari nu-s deloc pentru dânsul. Şi-şi arată
ourboni; mie însă, încă sub lovitura indignării lui,
dorinţa cu toată lipsa de sfială a nevinovăţiei. Ochi-i
i-erâ ruşine de nespus. Şi îndată luai o hotărâre ener-
rotunzi şi ficşi se opresc lung asupra unui om de turtă
ică. îmi făcui făgăduinţa, să nu mă necinstesc; renunţai
dulce, înalt la făptură. E un general şi seamănă niţel
i tărie şi pentru totdeauna la păpuşa cu obrajii roşii,
cu unchiul Victor. II iau, îl plătesc, şi i-1 întind micu­
i ziua aceasta cunoscui aspra dulceaţă a jertfei de sine.
ţului, care nu îndrăzneşte să-l ia în mână, căci din
Căpitane, ci-că pe când trăiai, înjurai ca un păgân, experienţă precoce, nu crede în fericire; mă priveşte
imai ca un elveţian şi te îndopai cu beutură ca un cu aierul acela pe care-1 vezi la cânii cei mari şi care
opotar. Cu toate acestea fie-ţi amintirea binecuvântată; vrea, să zică:
u numai fiindcă ai fost un erou, dar şi fiindcă ai „Eşti fără milă; mă iai în râs“.
esvelit nepotului dumitale cu pantaloni scurţi, senti- — Haide, măi piciule, îi zisei în tonul meu obiş­
lentul eroismului! Mândria şi trândăvia te făcuseră nuit, morocănos, ia-o în mână şi mâncă; tu eşti mai
proape nesuferit, unchiule Victor!, dar sub găitanele fericit de cum am fost eu la vârsta ta, căci tu îţi
îdingotei dtale băteâ o inimă mare. poţi satisface gusturile, fără să te necinsteşti. Iar d-ta,
Mi-aduc aminte, că purtai un trandafir la chiotoare. unchiule Victor, d-ta, de-a cărui faţă bărbătească mi-a
loarea aceasta pe care o întindeai aşa de bucuros adus aminte generalul acesta de turtă, vino, umbră
iţelor de prăvălie, floarea aceasta, cu inima mare, glorioasă şi fă-mă să-mi uit de noua mea păpuşe. Noi
eschisă, care se scutură la orice vânt, erâ simbolul suntem veşnic copii şi pururi alergăm după jucării nouă.
lorioasei dtale tinereţi. Nu dispreţuiai nici vinul, nici — urmează —
îtunul, dar dispreţuiai viaţa. N-aş fi putut învăţă dela
*) Erou, care s’a luptat în celebra retragere de pe Loira
-ta nici bun simţ, nici gingăşie, dar mi-ai dat, la a lui Napoleon.