Page 2 - 1913-37

P a g . 5 3 0 . C O S I N Z E A N A N r . 3 7 .

I M P A T U R A T , rea de popor, Conductul poporal, se
va aflâ pe Dealul-mic, unde şi-a
executat el mândrul zbor acum un
cu faldurile cernite de durerea Şi, totuş, astăzi suntem în an. A venit în zbor frumos pân’ la
zăbranicului, care le încătuşa prada celor mai chinuitoare du­ Câmpina, la poalele Carpaţilor, —
posibilitatea largei fâlfâiri şi po­ reri. Astăzi întrebările fără ră­ aci însă, vrând să se deâ jos pe o
tolea sărutul razelor de soare, spuns năvălesc cu o impetuo- pajişte din hotarul comunei Băneşti,
— aşa a trecut steagul binţinţe- sitate ameţitoare. Pentruce a la o sucire prea repede a maşinei
nilor printre celelalte steaguri trebuit să ne zbiciuiască tra­ pe loc, pentru a o conduce la punctul
ale Conductului etnografic, pe gedia sorţii noastre acuma? dorit, maşina s’a prăbuşit, căzând
cari purtătorii lor le săltau, a- Pentruce să nu putem avea cu el la pământ şi omorându-1!..
dierea vântului le destindeâ ca parte şi noi odată de o ser- *
pentru a cuprinde şi a păstra bătoare fără nouri ? Pentruce înmormântarea lui Vlaicu, s’a
apoi în creţele lor toată lumina ne-a fost scris să ne vedem făcut Mercuri, 18 Sept. în Bucureşti,
şi căldura acelei zile, de două zdrobit cel mai drag simbol? cu solemnitate ne mai văzută! Din
ori: vesel şi tragic de memo­ Pentruce şi-au uitat munţii no­ ordinul M. S. Regelui el a fost de­
corat în sicriu, cu marea medalie
rabile. ştri ocrotirea părintească de „Virtutea Militară“, decoraţie ce se
Cine a zis că nu acesta altă dată? Şi pentruce a tre­ dă numai celor mai distinşi soldaţi
este simbolul vieţii noastre buit să încadrăm în negru nu­ pentru serviciile patriei. Vlaicu a
naţionale? Fiecare biruinţă a mele celui mai tare dintre noi? primit’o pentru serviciile aduse prin
noastră, fiecare pas pe calea Da, da. Cu Vlaicu am pierdut zborurile de recunoaştere în timpul
campaniei în Bulgaria. A fost de­
progresului, fiecare gest de ad­ cât puterea de muncă, cât re­ clarat de Mortul Naţiunii şi îngro­
miraţie smuls de noi semenilor zultatele lucrării unui harnic pat pe cheltuiala Statului român, cu
noştri, dela legendara nenoro­ rând de oameni: a murit un onoruri. Asupra mormântului lui s’au
cire a meşterului Manole, dela zeu... făcut zboruri cu aeroplane, de colegii
fatalitatea revoltătoare petrecu­ Va veni şi ea vremea, când sei zburători din armata română. Ău
luat parte peste 100.000 de oameni
tă pe câmpia Turzii, şi până ne vom gândi la Vlaicu ca la la îngropăciune. Ca la moartea unui
la nemărginita durere netrecă­ un învăţător, ca la un suprem cap de ţară! Afară de părinţii şi
toare a aripilor sfărâmate de exemplu de muncă şi de cu- surorile sale, opt feciori din Bin-
prietinosul, îmbalsamatul aier ragiu, ca la o energie fără pe­ ţinţi au mers să-l petreacă la groapă,
al văii Prahovei celei dulci, reche, care toarnă în inimi în­ apoi delegaţi ai inteligenţei noastre
din Orăştie, Sibiiu şi Braşov. In
totdeauna etapele desvoltării credere, avânt, conştiinţă: di­ Ţară s’au pornit colecte pentru a-i
noastre s’au însemnat prin jert­ vin desmorţitor de suflete! As­ ridică monumente : pe locul căderii,
fele cele mai istovitoare. Noi tăzi însă, ne gândim numai la apoi la Iaşi, unde a zburat în vara
am plătit fiecare triumf cu preţ Aurel, la fratele nostru, şi-l trecută, şi la Bucureşti, unde i se va
însutit! plângem, cu lacrimi fierbinţi, ridică monument comun cu a soţu­
lui seu, un ofiţer, sublocotenet, mort
Dar cine ar puteâ să se în­ cu suspinuri adânci, cu dan­ şi el ca şi Vlaicu prin căderea cu
doiască, că nu este aceasta şi găte de clopot, — cu toate aeroplanul. Redactorul nostru, dl S.
taina tăriei noastre? Căci imen­ semnele jelii noastre de oa­ Bornemisa, dus şi dsa la înmormân­
sele dureri, cu cari ne îmbo­ meni frânţi şi nenorociţi... tare, va aduce amănunte şi vederi
ceremonie,
dureroasă
această
dela
găţim rândurile de eroi şi de I. Duma. care ne-a dat pământului pe cel ce
martiri, ne consternează abea * mai mult se zbăteâ să se înalţe şi să
pentru câtăva vreme, sporindu- Jertfa unei mari idei. Vlaicu ne înalţe spre ceriuri!..
ne apoi avântul şi îndârjirea, nu mai este! El a căzut jertfa unei *
asemenea marilor răvărsări de mari idei care-1 însufleţea de ani de Vlaicu student la tehnică. în­
ape, al căror nămol şi valuri zile: De a trece Carpatii în zbor, tre studenţimea română din Buda­
nu poartă numai nimicirea mo­ venind din inima ţării Româneşti, pesta se păstrează, ca tradiţie, o
mentană a lucrurilor pe cari le din capitala Bucureşti, de-adreptul notă luminoasă şi interesantă din
vieaţa de student a martirului nostru
întâlnesc în cale, ci totodată şi în Ardeal, ca sfântă solie a unor dela Câmpina. O reîmprospătăm:
forţa unui viitor belşug apro­ vremi ce nu se mai împedecă de înainte cu câţiva ani, doi stu­
piat, nebănuit. Conştiinţa ace­ hotarele trase azi între ţări. Această denţi tehnici, români, bat străzile
stui fapt, care nu stă în mar­ idee l-a răpus!.. A plecat Sâmbătă încurcate ale Budapestei, căutând
ginile puterilor omeneşti să fie în 13 Sept. n. din Bucureşti, voind cvartire. Urcă într’o mansardă din
schimbat, ne creşte bărbăţia, să vină peste Carpaţi, direct la O- catul al patrălea. îi primeşte o bă­
ne fertilizează adâncimile su­ răştie, în dragul seu Ardeal, având trână grasă, blajină. Chilia e conve­
nabilă şi băeţii s’ar învoi. Se înţeleg
fletului. să sosească aici tocmai pe când ma­ între sine pe româneşte, ca să-i